În a doua sâmbătă a lunii iulie în Republica Moldova este marcată ziua profesională a arhivistului. Cu acest prilej autorităţile locale au invitat sorocenii la Arhiva raională pentru a cunoaşte mai bine cu ce se ocupă această instituţie. Am fost şi eu unul dintre cei dornici de a păşi pragul arhivei, despre care cunoşteam doar informaţii sumare.
Serviciul Arhivă a Consiliului raional Soroca este amplasat în cea mai veche clădire de stat din oraş, ce a fost construită în 1848, fiind iniţial spital militar. Serviciul arhivă a trecut în acest edificiu în 1992, după un incendiu care a avut loc în fosta clădire a Zemstvei. Noul sediu al arhivei, care este şi monument ocrotit de stat, a fost renovat şi adaptat condiţiilor speciale pentru păstrarea documentelor. Arhiva locală a fost creată în 1944 şi toate documentele păstrate încep cu acea perioadă, celelalte de până atunci au fost evacuate, nimicite sau li s-a pierdut urma, de parcă Soroca nu ar fi avut istorie şi până la “perioada sovietică”. Aliona Bogdan, şefa Serviciului Arhivă, mi-a prezentat instituia, după care am făcut şi o mică excursie prin depozite. “Aici este lista inventarelor cu care începem noi lucrul când avem o solicitare, mă informează gazda atunci când ne aflam în faţa unui dulap plin cu dosare. Ca să ne fie mai uşor atunci când căutăm, ne uităm în indicatorul fondurilor, aici este denumirea fondului, numărul de dosare pe care le avem şi anii din care dispunem de documente. Iată, de exemplu, de la Primăria Soroca sunt acte din 1944, iar de la Primăria Bădiceni dispunem de documente din 1949”.
Cele 11 depozite ale arhivei sunt amplasate pe o suprafaţă de peste 300 metri pătraţi, iar lungimea totală a rafturilor este de 835 de metri liniari. În prezent aici sunt depozitate peste 74 mii de dosare separate pe mai multe categorii – administrația publică locală, instituții de învățământ, agenți economici ş.a. Tot aici şi-au depus la păstrare dosarele personale şi patru soroceni. Aliona Bogdan ne spune că în prezent la arhivă activează trei angajaţi, deşi sunt necesari cel puţin cinci specialişti.
Actuala şefă are numai vorbe de bine despre Lucia Creţu, fosta conducătoare a serviciului, care a modernizat arhiva soroceană, iar depozitele au fost dotate cu aparatajul necesar pentru crearea condițiilor de microclimă și iluminare specială. Aici un novice poate căuta mult şi bine până găseşte dosarul dorit, în schimb datorită faptului că fondul arhivistic este sistematizat, colaboratorii arhivei folosesc ghidul depozitului şi dau mult mai uşor de actele solicitate. “Ne aflăm în depozitul administraţiei publice locale, continuă doamna Bogdan, şi pe lângă indicatorul de fonduri avem acest ghid cu arhivistica depozitului cu numărul fondului, numărul stelajului şi al raftului unde găsim cele necesare. Însă cu greu adunăm aceste dosare, fiindcă nu toate instituţiile îşi aduc aminte de noi”. Şi chiar dacă nu există prea multe informaţii despre foametea organizată din 1947, toate valurile de deportări sau colectivizare, în unele procese-verbale ale primăriilor din anii ‘50 se mai găsesc informaţii despre persoanele deportate, procesele-verbale ale şedinţelor autorităţilor locale de atunci cu menţionarea participanţilor, ordinea de zi şi detalii despre cine şi pe cine a pârât, ba chiar şi cu ce au intrat sătenii în colhozuri. Aliona Bogdan declară că lucrul la arhivă este complicat, deoarece există un volum mare de informaţii, iar multe acte vechi de câteva decenii sunt greu de descifrat.
Digitalizarea arhivei ar fi o soluţie bună, doar că este nevoie de aparataj special şi persoane care să se ocupe de aceste lucruri. Între timp conducerea instituţiei îşi doreşte crearea unei fototeci şi videoteci cu imagini de arhivă din Soroca. În prezent majoritatea solicitărilor cetăţenilor care vin la arhivă ţin de eliberarea informaţiilor referitor la privatizarea apartamentelor sau a certificatelor cu privire la mărimea salariilor, necesare pentru pensionare. Arhiva mai dispune și de o sală de studiu în care doritorii, în special istoricii şi cercetătorii științifici, studiază documentele de arhivă
Un detaliu interesant ar mai fi în privinţa subsolului arhivei. Nu s-a găsit nici o cale de acces spre subsol, iar la ultima reparaţie a fost astupată unica ferestruică care făcea legătură cu acesta. Nu se cunoaşte ce s-a aflat şi ce este acum în acel subsol, cert este că pe pardoseala exterioară din spatele clădirii apar mereu pete umede parcă ar fi de grăsime, şi care sunt de provenienţă necunoscută.
