8 Martie este motiv de sărbătoare în fiecare familie, deoarece femeia aduce armonia în casă și menţine echilibrul. Atunci când sunt și fiice, această zi capătă o importanţă și mai mare. Ziua Internaţională a Femeii este una specială și pentru Ina și Victor Bulhac din satul Racovăţ, care au șase fete, patru biologice și două în asistenţă parentală. Două dintre fiice şi-au întemeiat deja familiile lor, una este stabilită în acelaşi sat, iar alta este plecată în Grecia.
Deși și-au dorit să aibă și băieţi, se descurcă foarte bine doar cu fiicele. “Noi suntem prietene, nu doar mamă și fiică, și nu ascundem nimic una de alta. La început a fost mai greu, noi eram tineri, fără experienţă, dar acum este mai ușor. Ne descurcăm. Cu un singur copil cred că este greu în familie, nu doar pentru părinţi, ci și pentru el, măcar doi să fie și este altfel. Mulţi îl întreabă pe Victor cum se descurcă cu atâtea fiice, dar soţul meu se mândrește că are atâtea fete în casă, el este ca un ghiocel la noi”.
Ina Bulhac: “Vreau ca femeile să fie sănătoase și frumoase, să aibă timp pentru dânsele și să caute în primul rând de sănătatea lor. Să ştiţi că cel mai important este să ai familie, iar cariera ţi-o faci și cu familia, dacă este unire. Fiindcă poţi avea carieră, dar mai apoi să nu mai ai familie. Eu am ales familia!”.
De educaţia fetelor se ocupă în special mama, iar tatăl este implicat mai mult în treburile gospodărești, cu toate acestea el le admiră cum cresc și înfloresc. “Nici nu știu când mi-au crescut copiii, dacă eu mergeam ba într-o parte la lucru, ba în alta și acum deja ele sunt mari. Când eram tineri, doream băieţi și mă gândeam că uite al doilea va fi băiat, apoi al treilea sau al patrulea, însă era fată, dar tot e copil, așa că mă mândresc cu ele”.
În 2015, au luat două fetiţe în plasament, devenind asistenţi parentali. Totul s-a întâmplat după ce a murit o vecină și cele două fete ale ei au stat la Centrul de Plasament Temporar ”Azimut” din orașul Soroca timp de doi ani. Acum acestea locuiesc în familia Bulhac, iar tatăl lor biologic, care trăiește în acelaşi sat, vine și se întâlnește cu ele.
Victor Bulhac: “Fiindcă am fete, instrumentele mele, ciocanul și ferestrăul, dacă rămân afară, așa și stau, nu le atinge nimeni, dar iată de când am și un nepoţel, el le mai încearcă”.
Deși sunt tineri, Ina are 39 de ani, iar Victor 45, aceștia au deja statutul de bunici, cele două fiice căsătorite i-au bucurat cu nepoţi. Cea mai mică dintre nepoţi, Anastasia, a apărut recent pe lume. Peste un an și ceva vor sărbători nunta de argint, dar și acum zâmbesc când își aduc aminte că povestea lor a început de la o pereche de cizme. „Noi ambii suntem din Racovăţ. Era prin 1992, el cosea încălţăminte și i-am dus iarna o pereche de cizme la cusut, iar el mi-a cerut 10 ruble. Mama cu banii ceia îmi cumpăra o pereche nouă. Ciuboţelele le reparase și el îmi cerea banii, dar eu nu-i plătisem încă. De la mama nu ceream, îmi era rușine, și fiindcă erau sărbătorile de iarnă, am mers prin mahală la colindă și la hăit ca să fac bani și i-am plătit pe ciuboţele. Apoi am fost la un film, și el mi-a propus să mă petreacă acasă, dar prima seară l-am refuzat că nu-l știam încă. Apoi am mai fost la alte filme, iar la o nuntă de-a unui văr de-al lui ne-am luat. Nunta am făcut-o la 3 octombrie 1993. Așa că totul a început de la cizme și 10 ruble, cred că-i trebuiau bani ca să se ducă cu alte fete la film”, râde soţia. Și iată așa au apărut, rând pe rând, cele patru fiice — Victoria, Elena, Maria și Ana.
După ce a lucrat ca dereticătoare timp de 19 ani la școala din sat, doamna Ina este în prezent casnică, fiind mândră că are cea mai nobilă “profesie” de pe pământ — cea de mamă. Soţul a lucrat peste 20 de ani fochist la școală, apoi la grădiniţă, după care câţiva ani și-a încercat norocul peste hotare. Chiar acum câteva săptămâni a revenit din Rusia. “Când mergeam peste hotare la muncă și auzeam cântece despre fete, tare îmi era dor. Sunam acasă, vorbeam puţin şi întrebam dacă totul este bine și fetele sănătoase. Chiar acum am fost pe o lună de zile la Moscova și m-am întors recent, nu mi-am putut face documentele și dacă te prinde poliţia degeaba mai lucrezi. Prima oară te amendează cu cinci mii de ruble, a doua oară cu vreo cincisprezece mii și nu are rost să lucrezi doar pentru amenzi. Dar acasă creștem animale, avem pământ, mai construiesc prin Racovăţ sau alte sate apropiate ba un cuptoraș, ba un zid”. Jupâneasa ţine casa, iar jupânul ţine drumul, zice o vorbă veche. Aşa că atât timp cât jupânul este la muncă, fetele sale au ocupaţii, unele necesare pentru gospodărie, altele pentru suflet.
“Noi împletim toate, am făcut mărţișoare, bentiţe şi multe altele. Vreau să înveţe și ele aceste lucruri, ca să le fie ușor. Dar împletim numai după ce avem grijă de animale şi păsări. Gospodărie mare avem, fetele pasc răţuștele și boboceii, dăm la iepuri. De lucru este, iar pentru mine cu fetele este ușor. Chiar dacă n-am avut băieţi, în schimb avem gineri şi inclusiv un nepoţel”.
În familiile cu fete, ca și în acest caz, gospodina casei e ajutată și de fiice la prepararea bucatelor, în special la sărbători. “În zilele obişnuite eu sunt pe la bucătărie, restul fetelor mai pregătesc câte un ceai. Lasă că au când și vor reuși să facă mâncare. Sau se vor mărita cu vreun bucătar și le-a face el. Dar de sărbători fetele mă ajutau și mă ajută mereu. Cea mai mare făcea clătitele, alta sarmalele. Eu coceam pâinea și mă ocupam cu mâncarea caldă, ele cu cea rece. Pe astea trei mai mici încă nu le implic în bucătărie, dar le este drag să cureţe cartofii sau ceapa, vor și ele să ajute”. În familia Bulhac sâmbăta este ziua în care se coace pâine. Cel mai des în cuptorul tradiţional și mai rar în cel electric. Pe lângă pâine mama Ina, cum îi mai spun nu doar fiicele, dar şi unii din mahala, obişnuieşte să coacă şi plăcinte. Iar uneori, cu toate că mult mai rar, şef pe bucătărie devine gospodarul casei. “Eu, dacă am fost prin lume, m-am învăţat a face mâncare. Într-o zi Ina a mers la Soroca, şi le-am spus fetelor: dă să vă facă tata un borșișor. După ce au mâncat ele mi-au spus că borșul meu este mai gustos”.
Ziua de 8 Martie este un examen serios pentru Victor Bulhac, şi se descurcă el de fiecare dată. Nici soţia şi nici fetele sale nu sunt pretenţioase. “Eu aștept stimă, în care trebuie să fie şi dragoste, să ne stimeze pe toate, în special pe mine. Deja flori vom avea în grădina noastră — ghiocei, toporași, lalele și bujori. El nu rupe florile din grădină, dar mă duce acolo și-mi spune: uite, astea-s pentru tine. Cu fetele tot așa face”.
Ina şi Victor Bulhac ţin foarte mult la cele şase fete ale lor şi de un lucru sunt siguri — nu schimbă nici una pe vreun băiat. Cu fetele luate în plasament, Victoria și Mihaela, care le înlocuiesc pe surorile ce s-au căsătorit, se consideră o familie cu adevărat împlinită.
