Cascada evenimentelor ce caracterizează cotidianul 2020 se numește Coronavirus (Covid-19), iar culoare momentului o dau medicii implicați în lupta cu efectele negative al acestuia. Ei sunt EROII de azi. Despre faptele lor comunică toate canalele informaționale. Punând mâna pe inimă recunosc – o merită. Aplauze pentru faptul că fac cinste profesiei. Din partea mea respect și gratitudine.
Dar aceste evocări pro eroice m-au transferat în primăvara lui 1992, când mijloacele de comunicare proslăveau alți eroi – EROII de pe NISTRU, cei implicați în luptele de integritate națională. Eroii războiului persistau peste tot. Cu faptele lor începeau cronicile de știri, cu faptele lor se terminau. Poeții le-au dedicat versuri, compozitorii – cântece, publiciștii – reportaje.
Și eroii de atunci, și eroii de azi s-au avântat să-și onoreze misiunile nepregătiți, neechipați, neprotejați, necoordonați. Și s-au isprăvit. Și au meritat mai mult decât aprecieri de moment de la ecranele televizoarelor. Căci… s-au scurs vreo 5 ani după 1992. Odele aduse eroilor au devenit mai reținute. Vorba ceea: „cât poți bate pasul pe același loc”. Iar eroismul acestora – un segment de scenariu artistic organizat către Ziua de 2 MAPRTIE. Și au mai trecut vreo 10 ani.
Peisajul politic/social din țară s-a completat cu nume noi, care nu au avut tangențe cu evenimentele 1992. În manualele de istorie s-a rezervat puțin spațiu momentului ca să permită adolescenților să aprecieze faptele produse. Sărbătoare – 2 Martie – le-a fost furată: în unele unități administrative Ziua de comemorare a celor căzuți în conflictul armat din 1992 se marchează de 9 Mai, chiar dacă în viață n-a mai rămas nici un participant la al Dolia Război Mondial. Alocațiile lunare acordate eroilor au rămas de râsul… cazacilor.
Termenii ce dădeau tărie faptelor – vărsări de sânge, vieți omenești, morți, chin, prizonieri, cadavre, vitejie – au fost dosite în spatele altora, care minimalizează rolul celor întâmplate – furt, beții, vodcă, femei, somn, trândăveală, îmbogățire, muzică. Eșecurile puterii în reglementarea conflictului se sparg de asemenea pe capul eroilor. Soțului meu, ofițer pe segmentul Cocieri – Molovata, analiști de pe marginea drumului i-au zis că iată „din cauza la alde voi azi malul stâng nu e în relații bune cu malul drept”. Nu o să trec cu vederea opiniile maselor critice care străduind pentru succese rapide desconsideră meritele celor din prejmă: „… da ce a-ți mai făcut și voi de vă chiciți atâta”. Eroii de ieri promovați pe la televiziuni au devenit azi povară pentru stat. Veteranii și acum luptă pentru obținerea/menținerea drepturilor.
Am scris toate acestea nu în semn de protest. Pur și simplu e un îndemn de a nu repeta greșeala eroilor din 1992. NU VĂ LĂSAȚI UITAȚI. Nu vă lăsați umiliți. Mențineți-vă locul meritat în rândul EROILOR. Chemați în permanență la efort de conștiință socialul și politicul insensibil. Generația de luptători de pe Nistru, oameni de mare curaj, au sperat, au crezut. Credința i-a făcut ratei. Devizul „aici și acum” să vă însoțească pe parcurs. Nu vă permiteți nici un pas în retragere.
Eugenia Railean, Cosăuți, Soroca
