Peste câteva zile se împlinește un an de la alegerile parlamentare anticipate, în urma cărora un partid a obținut ceea ce își poate dori o formațiune politică — puterea pe toate pozițiile: președinție, guvern și legislativ. Cei mai optimiști își făceau planuri mari și credeau că, în pofida pandemiei și altor probleme, vremurile bune nu o să se lase așteptate. A trecut un an însă, dar mulți cetățeni, inclusiv susținători ai PAS-ului, au pierdut răbdarea și tot mai des se aud voci supărate care cer, aici și acum, o viață ca în povești, despre care poți auzi doar în campaniile preelectorale.
Nu știu cât de inspirată a fost ideea de a merge în campania electorală cu lozinca „Pornim vremurile bune pentru oameni”, dar așa este construit cetățeanul nostru, încât crede în Programul electoral ca în Biblie, iar orice fel de circumstanțe care împiedică îndeplinirea lui (a Programului), obiective sau subiective, nu sunt luate în seamă. Or, astfel de circumstanțe „atenuante” pentru actuala guvernare sunt câte dorești, războiul din Ucraina și criza economică fiind cap de afiș, dar ce mai contează… Și când te gândești că nemulțumiții sunt împinși de la spate de politicienii aflați în opoziție și de acei care pur și simplu nu știu să facă altceva decât să „ciupească” și „să toarne benzină pe foc”, îți dai seama cât este de greu să fii la înălțimea așteptărilor oamenilor. Și când te gândești că se mai comit gafe și se mai ard poduri chiar nu înțelegi unde se termină interesul comun și unde încep ambițiile de partid. Mereu mi-a fost greu să înțeleg, bunăoară, politica de cadre promovată de actuala guvernare, dar nu doresc să pun accentul pe această problemă, pentru a nu fi învinuit de păcate pe care nu le-am săvârșit. Ba mai mult, eu nu mă regăsesc printre acei care mai ieri strigau ”SUS!”, iar astăzi urlă ”JOS!”, deoarece cred că vremurile bune o să vină, iar cei trei ani care urmează ar putea fi decisivi. Celor care gândesc altfel le-aș propune să facă un simplu exercițiu de imaginație — ce ziceți dacă astăzi la guvernare era Dodon și socialiștii lui sau Voronin cu comuniștii nostalgici? Nasol, nu-i așa?
Și totuși… Optimiștii îmi vor da dreptate, iar pesimiștii sper să analizeze lucrurile la rece. Un an de guvernare PAS încă nu a adus vremurile bune, dar suntem pe această cale, cu siguranță! Trebuie să fii rău intenționat ca să nu înțelegi că și în condiții „de seră” este greu să remontezi ceea ce s-a stricat zeci de ani, darămite când ești afectat de vreo patru crize, când ai în coastă un război, când pe lângă gurile tale sărace trebuie să mai ai grijă de refugiați, când ești bătut pentru că ai îndrăzneala să-ți aperi onoarea și demnitatea, când prețurile au luat-o razna, iar protestele nu se mai termină. De fier trebuie să fii, iar inima trebuie să-ți fie mai rece ca gheața pentru a face față lucrurilor și a nu da a lehamite din mână… Grele vremuri trăim, dar după rău vine și bine. Cu atât mai mult că primii lăstari dau deja muguri.
Pe plan internațional, Republica Moldova, alături de România și de alte țări prietene, se transformă din cenușăreasă într-un partener care poate fi privit și de la egal la egal, nu doar de sus în jos. Procesele integraționiste au luat o amploare de nebănuit, lucru care un an-doi în urmă ținea de domeniul fantasticului. Chișinăul nu mai este privit astăzi ca o capitală a sărăciei și deznădejdii, a corupților și hoților, ci ca o capitală a viitorului frumos, care este gata să-și asume rolul de locomotivă a celor care-și doresc schimbarea și vremuri bune.
Și pe interior carul s-a urnit din loc — poate cu o viteză mai mică decât ne-am dori, dar procesele începute nu cred că pot fi oprite, indiferent de cine și-ar dori aceasta. Un caz elocvent este procesul intentat împotriva ex-președintelui Dodon care încă nu înțelege că trăiește într-o altă realitate decât cea pe care a construit-o el și acoliții lui, că una din lozincile actualei guvernări „Dreptate, Ordine și Disciplină” nu propagă doar vorbe frumoase și nu este adresată lui moș Ion și mătușii Maria, dar la toată lumea, inclusiv și barosanilor.
În fine, mai este mult până departe și pretențiile celor nerăbdători pot fi înțelese — multă lume se teme, elementar, că n-o să ajungă până la vremurile bune.
Pe de altă parte, cei aflați la guvernare nu sunt zei sau magicieni, iar ceea ce au putut ei să facă în acest an se poate rezuma la următoarele — vremurile bune încă nu au venit, dar bine că au trecut vremurile rele.
P.S. După ce Republica Moldova a devenit candidat la aderare, vremurile bune sunt așteptate nu doar de cetățenii noștri, dar și de birocrații de la Bruxelles.
