Nu este prima dată când locul I la ambele categorii de vinuri este ocupat de una şi aceeaşi persoană. Surpriza este că acest producător, Victor Parasii, a participat la concurs pentru prima dată şi chiar din prima „a rupt gura târgului”. Motiv de a-i solicita învingătorului răspunsuri la câteva întrebări.
— Sincer vorbind, pentru mine succesul obţinut de Dvs. a fost unul total neaşteptat. Or, vă cunoşteam ca pe un bun fotbalist şi nici nu-mi imaginam că sunteţi şi un iscusit producător de vinuri. De unde vine această îndeletnicire?
— Producerea vinului este o tradiţie în familia noastră — vinuri bune au produs şi buneii, şi părinţii. Ba mai mult, de când mă ţin minte ai mei au cultivat cele mai bune soiuri de viţă de vie şi, implicit, au făcut doar vinuri alese. Eu continui această tradiţie şi mă strădui să duc această cultură a producerii vinurilor de calitate mai departe.
— Atunci, de ce nu aţi mai participat şi la alte astfel de concursuri?
— Răspunsul la această întrebare rămâne o enigmă şi pentru mine, dar… mai bine mai târziu decât niciodată. Ştiam despre acest concurs, vedeam că participă unele şi aceleaşi persoane, dar parcă nu mă încumetam să-mi încerc şi eu norocul. De altfel, cunosc mai mulţi producători de vinuri bune, din oraş şi raion, care la fel nu participă la concursuri. Cu această ocazie îi invit şi pe ei să nu rămână în anonimat.
— Domnule Parasii, am observat că vinurile Dvs. sunt îmbuteliate în sticle personalizate, lucru care mai rar se întâmplă…
— Astăzi există foarte multe posibilităţi pentru ca un produs bun să fie ambalat în sticle la fel de bune. La Chişinău este un magazin specializat care propune toate ingredientele necesare îmbutelierii şi este păcat că nu toată lumea cunoaşte acest lucru.
— Sper să nu vă supere această întrebare, dar… produceţi vinul din strugurii din grădina Dvs. sau îi cumpăraţi de undeva?
— În exclusivitate din grădina mea. Aşa am fost învăţat de bunei şi părinţi, aşa fac şi eu şi-i voi îndemna să facă pe copii. Păcat doar că după „reforma” lui Gorbaciov viţa de vie la noi, în Republica Moldova, îşi revine cu greu.
— Apropo, faceţi vinuri în cantităţi industriale sau în cantităţi limitate?
— Nu fac vin pentru vânzare, dacă despre aceasta aţi dorit să mă întrebaţi, de aceea cantităţile sunt limitate. Strict pentru necesităţile familiei şi pentru a servi cu vin bun prietenii şi oaspeţii.
— Şi, cum zic moldovenii, vă ajunge „de la vin până la vin”?
— Uneori cu greu, dar îmi ajunge. De altfel, eu am o mică colecţie de vinuri, fiindcă vinul, după cum se ştie, cu cât este mai vechi cu atât este mai bun. De exemplu, un vin făcut din soiuri europene este mai bună peste un an de la producere.
— Şi ultima întrebare. Există părerea că raionul Soroca, din cauza amplasării geografice, nu este o regiune viniviticolă. Dvs. ce ziceţi?
— Zic că nu este adevărat şi că la Soroca se pot produce vinuri demne să concureze cu orice alt producător din orice altă regiune a republicii.
— Vă mulţumesc pentru interviu.
