După prima lună de guvernare a Alianței: VREAU DEMNITATE ȘI ADEVĂR!

La începutul acestei săptămâni, președintele Igor Dodon „s-a otcituit”, cum ziceau înainte șefii de la colhoz, (a făcut un raport) despre prima lună de activitate a Alianței ACUM-PSRM. Acesta a fost foarte vocal și a enumerat un șir de rezultate care, cum crede el, au demonstrat viabilitatea acestei construcții, pe cât de stranii, pe atât de imprevizibile, și a exprimat speranța că tandemul eterogen și periculos ar putea dăinui (Doamne ferește!) și în următorii ani. De altfel, optimismul și încrederea lui Dodon pot fi ușor înțelese, or în această scurtă perioadă de timp socialiștii și-au consolidat bine pozițiile, trăgând bine asupra lor plapuma și căpătuindu-se cu cele mai importante funcții în stat.

Zinaida Greceanâi, care după plecarea de la comuniști se părea că va ajunge în analele istoriei, se simte bine cocoțată în fotoliul de spicher (dacă ținem cont de faptul că RM este o republică parlamentară, această funcție este principala în stat), tot socialiștilor revenindu-le și alte posturi-cheie, în primul rând, cele legate de apărare, securitatea statului și de promovarea vectorului extern. Ba mai mult, PSRM-ul mai pretinde și la alte funcții la fel de importante, fiindcă a simțit slăbiciunea partenerilor de coaliție și ar fi păcat să nu bată fierul cât e cald. Ca să nu mai zic că oficialii ruși, inclusiv sau poate în primul rând militarii, au făcut cărări pe la noi și se simt la Chișinău ca la ei acasă.
De partea cealaltă, ACUM-iștii și-au asumat rolul de locomotivă și trag din greu la căruța Alianței, asumându-și cele mai grele lucrări, dar și vociferarea unor pronosticuri care nu pot fi numite populare. De exemplu, în timp ce Bogdan Țârdea, Ion Ceban, Vlad Bătrâncea sau Vasile Bolea, care anterior măturau pe jos cu actualii colegi de drum, acum se întrec în…elogii la adresa celor pe care anterior erau gata să-i înece într-o linguriță de ceai, colegii lor de Alianță nu doar dreg busuiocul în materie de politică externă, grație vizitelor peste hotare ale premierului Maia Sandu, dar și sperie lumea cu tot felul de declarații belicoase și cu cataclisme sociale inevitabile. După gafa de proporții făcută de Andrei Năstase la APCE (nu vă supărați, dar în postura mea de alegător al Blocului ACUM îmi permit să continui să consider că a fost o gafă, dar nu un succes al diplomației moldovenești), au urmat niște sperietori gen scumpirea prețurilor la energia electrică și la gaze sau imposibilitatea de a plăti salariile la timp, începând cu luna august. Astfel, vrând-nevrând, cetățeanul nostru compară ceea ce a fost cu ceea ce va fi. Adică, dacă democrații ne promiteau drumuri bune și mărirea salariilor și pensiilor, actuala Alianță ne mărește prețurile și îngheață proiectele sociale. Or, așa este construit cetățeanul nostru ca să creadă doar în pasărea din mână, dar nu în cioara de pe gard. Chiar dacă nu tot ce zboară se mănâncă și nu poți specula la nesfârșit cu așteptările și sentimentele oamenilor.
O altă trăsătură specifică primei luni de guvernare în noua componență este, cu siguranță, împărțirea societății în două tabere distincte — acei care susțin această alianță și acei care nu sunt de acord cu tandemul fără perspective. În acest context, fiecare are o părere și este normal să fie așa, dar… Personal mi se par cele mai elocvente două aprecieri făcute de unii analiști politici: prima — nu poți construi o Biserică chemând în ajutor pe dracu, fiindcă nu este omenește și nu este creștinește, și a doua — nu poți face cârdășie cu acei care consideră ocuparea eliberare și GULAG-ul sanatoriu. Și punctum, cum ar zice poetul. Pe de altă parte, nu poate fi numită alianță croiala formată din Rac, Broască și Știucă. Adică, nu poate o parte a acestei construcții pretins politice, dar în realitate profund conjuncturiste, să comemoreze 70 de ani de la deportările staliniste, care au distrus mii de familii de gospodari, iar cealaltă parte (care, de altfel, are în componența sa descendenți ai acelor deportări) să pună bețe în roate celor pentru care memoria părinților și buneilor nu poate fi negociată, fie chiar și în cele mai nobile (???) scopuri (vezi incidentele de la Bălți). Nu se poate, la urma urmei, ca ACUM să dorească un procuror european, iar PSRM să afirme cu vehemență că procurorul va fi de la noi și basta!
Și încă ceva. Îmi spunea zilele acestea un amic, adept înflăcărat al actualei coaliții, că este convins că degrabă din alianță se va alege praful și pulberea, că președintele Dodon va fi tras la răspundere pentru înaltă trădare și că, cel târziu la primăvară, vom avea alegeri parlamentare anticipate. „Dacă va fi altfel și Alianța va rămâne în picioare, eu voi fi primul care va rupe frontul. Voi proceda astfel, fiindcă susțin alianța nu pentru funcții și nu din ambiție, dar pe motiv că aceasta este unica posibilitate de a schimba ceva”, mi-a declarat acesta. Eu nu am avut ce să-i reproșez, deoarece știu bine că pentru el demnitatea și adevărul costă scump și niciodată nu pot fi monede de schimb…

P.S. Dacă cineva consideră cele scrise mai sus drept un atentat la liniștea Alianței, nu are motive să se supere. Or, rolul presei libere este să critice guvernarea, dar nu să-i cânte osanale…