Cele mai vechi mențiuni directe despre Soroca, la ziua de astăzi, le găsim în letopisețul lui Gr. Ureche în care este descris precum că în anul 1475 a avut loc un atac al cazacilor asupra satului situat lângă vadul de peste Nistru. Ar trebui de remarcat faptul că vadul de peste Nistru, cunoscut încă din cele mai vechi timpuri, a fost un factor de apariție a posturilor vamale pe ambele maluri. Aceste două posturi vamale au fost menționate împreună încă în anul 1419, dar prima atestare certă oficială a Sorocii este la 12 iulie 1499, data încheierii tratatului de pace moldo-polonez, în care printre boierii care l-au semnat era şi un oarecare Coste Posadnic, pârcălab de Soroca. Deja a devenit un fapt stabilit ferm, pentru o lungă perioadă de timp, că cea mai veche imagine existentă a orașului și cetăţii aparţine unui arhitect și pictor pe nume Müntz J. H. (în literatura istorică până acum s-a scris greșit G. I. Muntz — nota autorului). Până azi desenul acesta era datat aproximativ cu anii 1780. Autorul acestui desen era considerat Müntz Johann Heinrich, un neamţ de origine elvețiană, care s-a născut pe 28 septembrie 1727 în Mulhausen și a murit în mai 1798 în Kassel. În perioada 1780-1785 el a efectuat o călătorie din Polonia prin Bielorusia și Ucraina. O parte a traseului trecea de-a lungul malului stâng al Nistrului, de la Tighina (Bender) până la Mogilev-Podolski. Rezultatul acestor călătorii a fost publicarea unui album de acuarele „Voyages pictoresques de la Pologne par Müntz 1781–1783”. Albumul original este păstrat la Biblioteca Universității din Varșovia. Printre cele 140 de acuarele s-a găsit un desen numit „Soroki. Twierdza — widok.” (Soroca. Cetatea — priveliște). Această lucrare are dimensiuni de 197×313 mm, datată 1781. Vedem că desenul acuarelei în culori este complet diferit față de desenul alb-negru, cu care ne-am obișnuit! Un studiu detaliat al întregului album a confirmat faptul că alte imagini originale, cu vedere spre cetatea Soroca, făcute de Müntz, nu există. Studiind albumul, atenția mi-a fost atrasă de acuarela cu denumirea simplă „Bender — widok” (Bender — priveliște). Un desen de 120×185 mm, datat cu anul 1781. Acest peisaj original în culori al cetății Bender este surprinzător de asemănător desenului alb-negru bine cunoscut, care era denumit până acum Cetatea Soroca şi se considera ca fiind al lui Müntz Johann Heinrich. Studiul comparativ detaliat arată că acuarela originală a Cetății Bender a fost retușată, pentru a duce la o mai mare asemănare cu Soroca. În primul rând, a fost modificată cetatea, ca să fie mai mult asemănătoare cu silueta Cetății Soroca. Fără îndoială, avem în faţă o falsificare istorică, scopul căreia nu-l cunoaștem. Probabil că cineva, care știa despre călătoria lui Müntz și cunoștea componența albumului lui, dar nu avea acces la colecția originală completă, a încercat să completeze lipsa imaginii Cetății Soroca. Dar având peisajul cetății Bender, a decis să facă o replică, un mic „ajutor” științei istorice și a găsit o „rezolvare” a acestei probleme. Primul plan general de sistematizare a oraşului a fost elaborat de inginerul topograf județean Vladislav G. Scovronschi în 1841. (În literatură până acum greşit este indicat anul 1842 — nota autorului.) La acest moment planul, a cărui imagine a fost restaurată cu metode computerizate, este cea mai veche imagine cartografică în culori a orașului Soroca și satului suburban Zastânca. Tot el a fost autorul celui de al doilea plan al situației existente și a planului de sistematizare a orașului, care era semnat de împăratul Nicolai I la data de 31 ianuarie1846 şi până la sfârșitul secolului XIX era documentul principal urbanistic al or. Soroca pentru terasa inferioară. Planul noilor cartiere, numite „Planul Nou”, pe terasa superioară a oraşului, era aprobat de guvernatorul Basarabiei la data de 23 august 1875. Următorul plan al întregului or. Soroca a fost făcut deja în anul 1886. Despre acesta în Arhiva Naționala a Republicii Moldova se află raportul din iulie-octombrie 1886 al inginerului-topograf județean Alexandr Donskoi. Conform recensământului județean din 1899, în oraşul Soroca populaţia constituia 12 875 persoane, iar împreună cu satele suburbane Zastânca și Bujerovca — 15 351 persoane. Din anul 1812 populația a crescut de 6,5 ori. La acel moment cartierele „orașului nou rus” pe terasa inferioară, prevăzute conform planului din anul 1846, au fost populate, în oraș fiind 1120 clădiri. Casele de locuit erau construite într-un nivel din piatră sau din chirpici. Forma stilistică nu avea diversificări mari — de obicei, toate clădirile civile semănau cu clădirile neoclasicismului rusesc cu elemente de eclectism. (Continuare în ediţiile viitoare)
Vitalie Iaţiuc, sursa: Arta (2016)
