Din copilărie Crăciunul meu a fost și rămâne la început de ianuarie așa cum s-a așezat tradiția părinților mei și cu ei a satului Cureșnița Nouă cu tot raionul Soroca și mai departe peste tară. Atunci, în societatea socialistă „atee” așa erau aranjate treburile religioase. Copilăria noastră era plină de magie anume atunci când mergeam cu colindatul, cu uratul și cu semănatul prin zăpada înaltă cât gardul, noi fiind ghidați de clopoței și de lumina lunii.
De veacuri o țărișoară mică și fragilă cu numele Moldova se găsește la răscrucea tuturor drumurilor, iar de la o vreme la o nouă răscruce în religie. Pe timpul Imperiului Otoman religia străinului nu a reușit să dea afară ortodoxia, și nici în timpul socialismului nu s-a reușit, chiar dacă se făceau eforturi. Anume libertatea și democrația – așa cum am înțeles-o noi – a reușit sa semene dezbinări, să golească satele țării și să închidă ușile bisericilor, pentru că acestea devin pustii. În lumea civilizată, dar așa de străină nouă, am uitat de botezul creștin și suntem constrânși să ne îndepărtăm de rădăcinile noastre. de tradițiile părinților căpătate de la ai lor părinți. 
De câțiva ani deja, la 7 ianuarie am onoarea și marele privilegiu să fiu invitată la masa de Crăciun într-o casă de ortodocși etiopieni, adică cetățeni ai statului Etiopia. Printre invitați regăsim un francez de pe insula Martinica și un senegalez, ambii căsătoriți cu etiopience; un elvețian și o moldoveancă, adică eu. Senegalezul este musulman, francezul și elvețianul sunt atei cu mult respect pentru toate religiile, moldoveanca și cele doua etiopience sunt ortodoxe. Se servesc bucate tradiționale, se bea ceai care tot „ceai” se numește și in Etiopia, se oferă cadouri pentru a serba cu bucurie și înțelegere Nașterea lui Hristos. Vă las să vă imaginați gama de culori așezate la masa de Crăciun și ambianța extrem de africană: colorată, luminoasă, plăcută, gustoasă și cu multe povești interesante. Da, lipsesc doar colindătorii. 
Etiopia este a doua națiune, după Armenia, care a acceptat religia creștină. Este singura națiune pe continentul african, care a rezistat instalării islamului în secolul VII, și la ora actuală numără 50% de ortodocși, 40% de musulmani si 10% de alte confesiuni. Dat fiind faptul că ortodocșii etiopieni au rămas la calendarul iulian, sărbătoarea Nașterii lui Hristos e sărbătorită pe 7 ianuarie. Tot așa ca la noi, și la ei 40 de zile înainte de Crăciun se ține post, doar la ei e cu o singură mâncare pe zi. Multe din obiceiurile lor creștine se aseamănă cu cele de prin satele copilăriei noastre. Etiopianul din străinătate respectă tradiția și sărbătorile religioase în același timp și ritm cu cei rămași în țară. Așa a fost de veacuri, așa este și acum. Mondializarea economiei n-a reușit să destabilizeze tradiția veche.
De la Crăciunul ortodox cu parfum de bucate etiopiene ne îndreptăm spre cantonul Apenzel, unde Anul Nou este sărbătorit conform aceluiași calendar iulian. În această regiune muntoasă din Elveția centrală s-a păstrat tradiția Anului Nou, tot pe stil vechi. În noaptea de 13 ianuarie cete de urători îmbrăcați în costume confecționate pe parcursul anului din materiale naturale – cum e lâna de oi, scoarța de copaci, ramurile de conifere, – pornesc cu uratul de la o casă la alta. Costumele sunt diferite, dar fiecare comportă un element cu semnificație clară, chemat să alunge spiritele rele și frigul iernii pentru a lăsa loc luminii și primăverii, de la care pornește reînnoirea naturii și bunăstarea omului. 
Costumele sunt impresionante, urăturile – bogate în strofe, frigul nopții – pătrunzător și gospodarii – primitori. Este noaptea unui carnaval de pomină care răsună peste văi și coline, transformând munții severi în sală de spectacol. În 1652 protestanții de aici au refuzat să accepte noul calendar gregorian și pe parcursul anilor au reușit să facă atracție turistică dintr-o tradiție veche, bucurându-se de două sărbători de An Nou: pe 31 decembrie și pe 13 ianuarie. În întreaga regiune, la mijlocul lunii ianuarie se găsesc cu greu locuri la hotel ori mese libere la restaurante, acestea fiind rezervate de cu vreme. Turiștii asiatici, îndeosebi japonezii, sunt cei mai mari admiratori și spectatori fideli ai Anului Nou pe stil vechi în acest canton elvețian.
La scara de valori actuale, bulversate de cataclismele acestui început de mileniu, etiopienii au decis să rămână fideli alegerii bisericii unde au fost botezați. Și elvețienii dintr-un canton de munte, timp de secole au rămas fideli calendarului iulian. La masa de Crăciun am discutat tradițiile din Etiopia si de la noi din Moldova, am vorbit despre puținele obiceiuri vechi care s-au păstrat în Elveția. Am atins si subiectul oscilării unora între un Crăciun și altul, am admirat aspectele comune. Gazda (din Etiopia), în încheiere, a pronunțat o fraza care spune mult: ce bine te simți când știi încotro mergi. Fie ca în Anul Nou pe nou si în cel pe vechi să știm încotro mergem.
Margareta Donos, Geneva
