TABLETA DE VINERI.
Două evenimente mi-au captat atenția în această săptămână, deși acestea nu au nimic comun, la prima vedere, dar vizează aspecte ale unei și aceleiași probleme, la a doua vedere. Or, pentru multă lume, sunt convins, rămân o nebuloasă (deși explicațiile sunt la suprafață) eforturile unora de a se băga acolo unde nu le fierbe oala și dorința altora de a fi apărați și atunci când nimeni nu-i atacă. Am în vedere vizita de lucru a președintei Maia Sandu în UTA (Unitatea teritorial-administrativă) Găgăuzia și aprobarea de către Kremlin (sper că nu întreaga Rusie este de acord cu acest document) a unei noi doctrine de politică externă.
Așadar, vizita doamnei Maia Sandu la Comrat ar și fost, probabil, mediatizată la fel de sumar ca și în alte cazuri — am spus cu alte ocazii și o spun și acum: actuala guvernare este destul de deficitară la capitolul comunicare cu societatea, chiar dacă are ce spune oamenilor, dar de data aceasta câțiva deputați ai Adunării Populare „și-au pus poalele în cap” și au transformat o întâlnire oficială într-un bâlci de doi bani, fapt care a și scos vizita în evidență. După cum afirmă fostul membru al Guvernului Gavriliță, Vlad Kulminski, prezent la acea întâlnire, este vorba de trei deputați socialiști care au avut un comportament deviant și care au dorit să prezinte rezultatele vizitei ca un adevărat fiasco. Să sperăm că acest lucru nu le-a reușit, dar eu nu înclin să cred că ceilalți 30 de deputați prezenți la întâlnire au fost mai „cooperanți” și nu au avut piatra în sân. Prea frumos ar fi fost să fie așa, dar realitățile din teren ne vorbesc despre altceva. Fără îndoială, nu este cazul „să-i punem în aceeași oală” pe toți locuitorii UTAG, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Este de-ajuns să privim la rezultatele unor sondaje care au măcar o mica tentă politică ca să înțelegem că Comratul iubește să pape bani europeni, dar să se închine țarului. Ca să nu mai zic că, conform afirmațiilor mai multor experți, foarte multe legi adoptate la Comrat sunt anticonstituționale, iar în domeniul fiscal doar opt la sută din veniturile autonomiei sunt taxe locale, restul sunt banii noștri pe care-i transmitem ca ei să-și satisfacă pofta de recunoaștere externă. Or, cum ar fi zis în astfel de cazuri domnul Tudor Iașcenco (Dumnezeu să-l ierte), „așa ne trebuie”, dacă le-am acordat cea mai largă autonomie (apropo, o astfel de autonomie largă nu are nici o altă regiune din Europa și chiar subiecții Federației Ruse!).
Cât privește noua doctrină de politică externă a Federației Ruse, bazată pe conceptul „Lumea rusă”, chiar că îți vine să te piști de nas și sa-ți faci cruce. Scrisă pe 31 de pagini, această doctrină este menită, chipurile, să protejeze, să salveze și să promoveze (Doamne ferește!) idealurile și tradițiile lumii ruse, dar în realitate nu este nimic altceva decât un act de justificare a intervenției sale barbare în Ucraina, o sfidare a bunului-simț și o avertizare pentru alții — vedeți ce faceți, fiindcă Moscova nu permite nimănui să „cadă un fir de păr” de pe capul conaționalilor noștri, oriunde s-ar găsi aceștia, cu excepția, bineînțeles, FR. Adică, autorii noii doctrine își manifestă, cică, îngrijorarea în ce privește soarta tragică (???) a circa 25 de milioane de ruși aflați peste hotarele FR. De altfel, legitimă îngrijorarea, numai că realitățile demonstrează că pe aceștia nu-i paște vreo primejdie și, cel mai important, foarte mulți dintre ei roagă-imploră Moscova să nu-i apere și să îi lase în pace — în acest context, să ne aducem aminte de mesajele primite de ambasada rusă la Chișinău atunci când oficialii instituției i-au îndemnat pe rușii din RM să semnaleze cazurile de atac și intimidare asupra lor. La fel, probabil, au răspuns și alți oameni normali la cap din orice țară a lumii.
Și doar găgăuzii din Basarabia se consideră lăsați în voia sorții și umiliți, iar scăparea și mila o văd tocmai la Moscova. Numai că, ghinion, aceștia nu fac parte din cele 25 de milioane și în noua doctrină nu se vorbește despre ei (și despre alții, care nu sunt ruși, dar visează la refacerea imperiului), iar unica lor „scăpare” nu poate fi decât la Chișinău și Ankara. La urma urmei, de ce le-ar trebui găgăuzilor „ieșire directă” la ruși, dacă doctrina spune clar și răspicat că noua politică a Moscovei prevede că Rusia ar trebui să intensifice cooperarea cu națiunile slave, cu China și India, ca să-și consolideze în continuare legăturile cu Orientul Mijlociu, America Latină și Africa.
Despre această asemănare dintre cele două evenimente vroiam să spun.
