Este bine cunoscut faptul că femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Această caracteristică este comună și pentru multe alte specii de mamifere. În schimb, la păsări, situația este inversă: durata medie de viață a masculilor este mai mare decât a femelelor.
Una dintre ipoteze explică aceste diferențe prin compoziția cromozomilor sexuali. În genomul masculilor majorității mamiferelor se găsesc cromozomi sexuali nepereche (XY), iar la femele — pereche (XX). La păsări, sexul este determinat diferit — femelele au doi cromozomi sexuali diferiți (ZW), iar masculii — identici (ZZ).
Este ușor de presupus că a doua copie a cromozomului sexual servește ca un fel de „asigurare” în cazul în care prima suferă o mutație. Cromozomul rămas neschimbat va continua să funcționeze normal, astfel încât impactul asupra celulelor va fi minim. Cu toate acestea, dacă copiile sunt diferite, orice mutație în cromozomul sexual se va manifesta imediat. Este posibil ca acest lucru să se întâmple în celulele masculilor de mamifere și femelelor de păsări, rezultând într-o scădere a duratei lor de viață.
Pentru a verifica această idee, cercetătorii de la Universitatea New South Wales au adunat date despre cromozomii sexuali și durata de viață a 229 de specii de animale, de la insecte la pești și mamifere. Hermafrodiții și speciile la care sexul este determinat de temperatura mediului în timpul dezvoltării embrionare nu au fost incluse în analiză.
Rezultatele studiului au arătat că prezența cromozomilor sexuali pereche crește durata de viață în medie cu 17,6% comparativ cu cei care au cromozomi diferiți sau care au doar un singur cromozom sexual în genom. Totuși, câștigul din „cromozomul de rezervă” a fost diferit între sexe, notează Guardian.
Prezența a doi cromozomi sexuali identici a crescut durata de viață a masculilor în medie cu 7,1%, iar a femelelor cu 20,3%. Acest lucru poate fi legat de faptul că masculii sunt adesea expuși unui risc mai mare, de exemplu, în timpul luptei pentru femele sau căutării de noi teritorii. O altă posibilă explicație este efectul protector asupra cromozomilor al hormonului sexual feminin, estrogenul.
Desigur, compoziția cromozomilor sexuali nu poate fi considerată singurul factor care determină durata de viață a masculilor și femelelor. Aceasta este influențată și de alte caracteristici ale fiecărei specii, de la modul de obținere a hranei până la interacțiunile sociale. Astfel, dacă există o regularitate, aceasta vine cu numeroase excepții, așa cum se întâmplă adesea în natură.
O altă echipă de cercetători australieni a ajuns la concluzia că sistemele imunitare ale bărbaților și femeilor funcționează diferit. Ca rezultat, țesutul adipos al bărbaților se inflamează mai ușor, ceea ce îi face mai vulnerabili la obezitate și tulburări metabolice.
Această echipă de cercetători a descoperit că răspunsul inflamator al organismului bărbaților este mai pronunțat decât cel al femeilor, ceea ce contribuie la o serie de probleme de sănătate. Inflamația cronică poate duce la afecțiuni cardiovasculare, diabet și alte tulburări metabolice, reducând astfel durata de viață a bărbaților comparativ cu femeile.
Pe lângă compoziția cromozomilor sexuali și diferențele în răspunsurile inflamatorii, există și alți factori biologici și comportamentali care contribuie la această discrepanță. De exemplu, stilul de viață, expunerea la stres, obiceiurile alimentare și accesul la servicii medicale sunt aspecte importante care pot influența longevitatea.
Totodată, studiile au arătat că hormonii sexuali joacă un rol crucial în sănătatea și longevitatea organismului. Estrogenul, hormonul sexual feminin, are efecte antiinflamatorii și antioxidante, protejând astfel femeile de multe boli degenerative. În contrast, testosteronul, hormonul sexual masculin, poate contribui la comportamente mai riscante și agresive, crescând riscul de accidente și alte evenimente fatale.
Un alt aspect interesant este rolul telomerilor, capetele protectoare ale cromozomilor, care se scurtează pe măsură ce celulele se divid. Studiile au sugerat că femeile au telomeri mai lungi decât bărbații, ceea ce poate contribui la o îmbătrânire celulară mai lentă și, implicit, la o durată de viață mai lungă.
În concluzie, longevitatea mai mare a femeilor în comparație cu bărbații este rezultatul unei combinații complexe de factori genetici, hormonali, biologici și comportamentali. Deși compoziția cromozomilor sexuali oferă o explicație parțială, multe alte elemente contribuie la această diferență. Înțelegerea acestor mecanisme nu doar că ne oferă o perspectivă asupra longevității, dar poate ghida și dezvoltarea unor strategii mai eficiente pentru îmbunătățirea sănătății și prelungirea vieții pentru ambele sexe.
