Despre înmormântarea lui Ştefan cel Mare nu s-a păstrat, inexplicabil, nici o relatare. Nici cronicarii și nici istoricii consacrați nu spun nimic despre momentul înhumării marelui domnitor. În ciuda rangului de domnitor, dar și a prețuirii de care s-a bucurat în timpul vieții, Ștefan cel Mare nu a avut parte de o înmormântare pe măsură. Domnitorul a fost înhumat modest, fără sicriu, fiind învelit doar într-o mantie domnească. Aceste lucruri au fost descoperite două secole mai târziu, atunci când a avut loc prima deshumare a lui Ștefan cel Mare.
În anul 1758, luna februarie, la cererea mitropolitului Iacov Putneanul, s-a deschis pentru prima dată mormântul domnitorului Ştefan cel Mare. În zapisul mitropolitului aflăm câteva detalii deosebit de interesante, informaţii puţin cunoscute şi care din diferite motive au fost permanent filtrate. Voievodul fusese înmormântat fără sicriu, acoperit doar de o mantie domnească, aşezat pe 13 drugi de fier, iar capul, despărţit de trup, fiindu-i sprijinit pe câteva cărămizi zidite.
Cea de-a doua deshumare s-a realizat în noiembrie 1856, la stăruinţa egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficială austriecă din Bucovina a redeschis mormântul de la Putna al domnitorului Ştefan cel Mare şi mormintele membrilor familiei sale.
Procesul verbal scris în rezultatul cele de-a doua deshumări (publicat de F.A. Wiekenhauser, în scurta sa Istorie a mănăstirilor Voroneţ şi Putna, în 1886) arăta că în mormântul lui Ştefan cel Mare „cadavrul, cu totul descompus şi acoperit de fărâmăturile zidurilor mormântului, era aşezat pe 13 bare de fier… ce erau aşezate pe amândouă părţile laterale ale mormântului. Din partea de sus a corpului nu se mai vede nimic şi pe un căpătâi de zid, gros de 12 ţoli, ce se găseşte în partea capului, se află partea de sus a craniului, încă destul de bine întreţinută, lipsit de orice acoperământ. Aceste rămăşiţe ale craniului sunt aşezate la o distanţă de cinci ţoli departe de celelalte resturi ale cadavrului… îndepărtate de osul frontal, cât şi de amândouă oasele laterale ale craniului, care, între timp, s-au rotunjit prin putrezire. Această împrejurare, ca şi celelalte înainte citate…, lasă se se presupună cu siguranţă că capul acestui cadavru ar fi fost schimbat pe cale mecanică din poziţia sa naturală încă cu mult timp în urmă”.
Ciudat este faptul că şi rămășițele voievodului moldovean Alexandru cel Bun au fost descoperite precum cele ale lui Ştefan cel Mare. Adică fără sicriu, cu trupul aşezat pe un grilaj asemănător, de fier, şi cu capul sprijinit pe un zid de cărămizi. Obiceiul decapitării voievozilor, după moartea lor naturală, s-a păstrat până târziu în vreme. Astfel, la repatrierea osemintelor lui Dimitrie Cantemir, din Rusia în România, pentru ca domnitorul să fie reînhumat în Biserica Trei Ierahi, din Iaşi, s-a constatat că trupul era, de asemenea, fără cap. Este posibil ca practica decapitării domnitorului, înainte de înmormântare, să-şi aibă originea înainte de creştinism, fapt ce ar explica şocantul obicei.
În legătură cu modul în care a fost înmormântat Domnitorul Moldovei, unii cercetători (Silviu Dragomir, spre exemplu) au emis ipoteza că acesta ar fi fost călugărit înainte de moarte, iar cele 13 bare de metal ar simboliza pe cei 12 Apostoli şi pe Maica Domnului. Alţii (scriitorul Vasile Andru, de pildă) susţin că, în perioada copilăriei, Ştefan cel Mare ar fi dus viaţă isihastă în Athos, după cum spun unii pustnici bătrâni din Sfântul Munte.
sursa : https://www.shtiu.ro
foto : Wikipedia.org
