Moș Andrei Chihai s-a născut la Scăieni, un sat din cadrul comunei Izvoare, raionul Florești. La cei 93 de ani își amintește în cele mai mici detalii anii foametei. În povestirea emoționantă a bătrânului aflăm cum familia a rămas fără vacă și au mâncat turte din lobodă, despre verișorul Cristofor dus la cimitir pe o țolincă și moș Gavril, care prindea țiștari.
Copiii născuți în anii 30 – 40 ai secolului trecut au avut parte de un destin dramatic. Copilăria lor a coincis cu anii războiului și a foametei. De-a lungul timpului nu prea au vrut să-și împărtășescă amintirile, au considerat că ceea ce au trăit a fost ceva ruşinos. Dar le-am citit suferința, ori de câte ori i-am surprins ridicând și sărutând o fărâmă de pâine de jos…..
Să le ascultăm amintirile, ca să ne convingem că foamea nu a fost doar o consecință a secetei, ci și o tactică folosită de autoritățile sovietice să-i sperie și să îi descurajeze pe basarabeni, să nu -și dorescă prea multe, să se mulțumească cu o bucățică de pâine.
