Primăriţa satului Ţekinovka, Irina Racikovskaia, confirmă că este parte interesată în această situaţie. Ea ne-a declarat că-şi doreşte ca întreprinderea să perfecteze actele de proprietate, să achite datoriile şi să semneze un nou contract de arendă.
“Noi nu ne dorim acest complex, fiindcă nu avem ce face cu el, mai ales că ţevile îngropate pe teritoriul satului oricum nu le poate dezgropa nimeni fără permisiunea consiliului local, zice primăriţa. Juridic noi nu avem voie să cerem în prezent bani pentru arendă, fiindcă nu este contractul, dar în aceşti ani nimeni nu a plătit nimic pentru pământ. Prieteneşte aş propune Sorocii să achite suma de 208 mii hrivne, conform calculelor făcute de noi pentru această perioadă. Aici nu intră nici o penalitate, doar suma care ar fi trebuit să o achite. Noi suntem interesaţi ca oraşul Soroca să aibă în proprietate aceste clădiri, căci vom avea cui cere oficial banii pe ultimii ani, sau măcar vom putea încheia un contract pentru viitor”. Irina Racikovskaia ne mai spune că, în opinia ei, de această situaţie în care s-a pomenit fosta staţie de epurare se fac responsabili fostele autorităţi locale. “În 1991, când s-a destrămat Uniunea Sovietică, trebuia ca partea moldavă să pregătească documentele necesare şi până la demarcarea frontierei să perfecteze actele de proprietate pentru acest teren. Voi doar aţi cumpărat acest pământ şi aţi plătit bani pentru el în 1965. Dar în 1993 autorităţile de la voi au semnat un contract de arendă pentru staţia de epurare de la Ţekinovka, iar prin aceasta au recunoscut juridic că pământul aparţine Ucrainei. Deci, nu au făcut nimic ca să demonstreze că acest pământ a fost legal al vostru”.
Şi într-adevăr, la 7 mai 1965 autorităţile sorocene au achitat kolhozului “Lenin” din satul Ţekinovka 30506 ruble şi 75 copeici pentru cele 5 hectare de pământ destinate construcţiei staţiei de epurare. Peste două luni a achitat alte 1024 ruble şi 25 copeici administraţiei regiunii Viniţa, care la 9 octombrie 1965 a decis să transmită acest teren Întreprinderii Comunale din oraşul Soroca. Din 1993 şi până în 2003 a fost încheiat un contract de arendă a terenului cumpărat anterior. Între timp la nivel local, iar mai apoi la nivel de capitale, s-a tot discutat despre acest subiect. Şi parcă ajungeau la unele soluţii, care până la urmă rămâneau doar pe hârtie. Şi dacă administraţia S.A. „Regia Apă-Canal Soroca” susţine că au document de proprietate pentru acest complex, primăriţa din satul Ţekinovka spune paşaportul tehnic nu echivalează cu actele de proprietate.
“Partea moldavă a anticipat şi a mers la Oficiul Cadastral din oraşul ucrainean Iampol şi a dat cerere pentru a fi perfectat paşaportul tehnic al fiecărei clădiri de la fosta staţie de epurare. Însă paşaportul tehnic nu este document de proprietate, ci un desen care arată cum sunt clădirile. Dar orice persoană poate să dea comandă şi să primească astfel de acte, legea ucraineană nu interzice acest lucru. Dacă mă duc şi eu la Cadastru, voi primi acelaşi document pentru consiliul comunal. Deja când mergi să înregistrezi bunul imobil în justiţie, acolo trebuie să demonstrezi că eşti proprietar şi să prezinţi şi acest paşaport tehnic”, afirmă Irina Racikovskaia. Deşi conducerea instituţiei spune că din utilaje nu a mai rămas nimic, primăriţa satului Ţekinovka crede că acest complexul ar valora milioane de hrivne ucrainene.
“Cea mai mare bogăţie sunt conductele de metal îngropate în sat, care merg paralel cu Nistrul pe o lungime de 6 kilometri. Calculaţi şi singuri cât ar costa, sunt 6 kilometri de ţeavă, şi cam câte 100 kg cântăreşte fiecare metru. Ele sunt grele, costă scump şi mulţi îşi doresc să le împartă pe bucăţi şi să le dea la fier uzat, aşa cum au făcut cu pompele de aici. Dar unii au gândit o schemă şi toamna a venit Iurie, un cetăţean ucrainean care se ocupă la noi cu colectarea fierului uzat, şi tăia liniştit ţevile de la fosta staţie de epurare. După ce am chemat poliţia el a venit la mine şi mi-a propus un otkat, mă întreba cât aş dori eu. I-am spus să plătească oficial în bugetul local cele 208 mii de hrivne, cât ne datorează Regia Apă-Canal Soroca şi eu voi închide ochii la tot. Dacă plătesc, le-am spus să facă ce vor acolo, căci oricum nu este proprietatea noastră. El mi-a spus că mai întâi să punem nişte bani prin buzunare, iar când vor dezgropa ţevile va plăti şi banii în buget. Au crezut că va fi linişte şi le va reuşi ce şi-au plănuit, iar KRAZ-ul va continua să ducă noaptea fierul”.
Anual S.A. „Regia Apă-Canal Soroca” cheltuia până anii trecuţi câte 400 mii de lei pentru paza fostului complex de epurare de la Ţekinovka, deşi aici se pare că furturile nu au contenit niciodată. Cel puţin această impresie ţi-o lasă când ajungi la acest complex. Cât priveşte furturile din patrimoniul orăşenesc, organele de drept de la noi nu s-au autosesizat, iar administrația instituţiei nu a depus nici o reclamaţie. “Vă informăm că în Inspectoratul de Poliţie Soroca nu a parvenit nici o plângere referitor la sustragerea ţevilor ce aparţin staţiei de epurare Soroca. Mai mult ca atât, infracţiunea a avut loc în Ucraina, dar nu pe teritoriul Republicii Moldova, astfel examinarea cauzei penale invocate ţine de competenţa altei ţări, în speţă a Ucrainei”, se spune în răspunsul pe care l-am primit de la poliţie.
Și procurorul raionului Soroca, Sergiu Cebotari, ne-a dat un răspuns similar. “Deoarece nu a fost nici o adresare la organele de drept de la noi, nu a fost examinat nici un material pe faptul dat. Nu că nu ne interesează, dar nu avem temei pentru a ne expune și a examina acest caz. Dacă se fură în Ucraina, este procuratura de acolo” ne-a declarat omul legii. Dar Direcția Generală a Poliției Naționale din regiunea Vinnița le-a răspuns colegilor noştri de la vlasno.info că ancheta pe care o desfășoară poliția ucraineană în acest dosar urmează să fie clasată pe motiv că, deşi a trecut aproape jumătate de an de la furt, proprietarul, adică S.A. „Regia Apă-Canal Soroca”, nu a depus nici o reclamaţie.
Citiţi continuarea articolului în ediţia viitoare a ziarului.
Citește: Ce se întâmplă la fosta staţie de epurare?! (I)
Ce se întâmplă la fosta staţie de epurare?! (II)
