Internatul psihoneurologic din satul Bădiceni a fost construit în anul 1945. La început a avut statut de orfelinat, mai târziu a fost transformat în internat pentru copiii cu deficiențe psihice, iar din 1978 a devenit Internat psihoneurologic pentru adulți. În prezent acesta găzduiește 435 de persoane. Pentru a afla mai multe despre viaţa acestei instituții am discutat cu directorul Internatului psihoneurologic, Ion Gulica.
− Domnule Gulica, care este limita de vârstă a persoanelor internate în instituția pe care o conduceţi?
− În prezent cel mai tânăr beneficiar are 23 de ani, iar cel mai în vârstă 94 de ani. În general sunt acceptate persoane de la vârsta de 18 ani, pentru că de la această vârstă devin oficial adulți.
− Apropo, dar câte persoane se află într-o cameră?
− Câte 18-22 de persoane, fiindcă atunci când a fost construit acest edificiu a fost gândit ca grădiniță, astfel fiind dormitorul pentru fiecare grupă și sala în care mâncau. Și din această cauză nu avem posibilitatea să-i cazăm câte 2-3 în cameră, doar câteva încăperi au fost transformate în odăi pentru 2-3 persoane, în astfel de camere fiind cazați 20 de beneficiari.
− Persoanele aflate în internat sunt vizitate de rude sau familie?
− Din păcate, din 435 de adulți internați sunt vizitați aproximativ doar 50 dintre ei.
− Există posibilitatea ca aceste persoane să fie reintegrate în familie?
− Noi chiar am venit cu această propunere la direcțiile de asistență socială din raioane și le-am spus că dorim ca cel puțin o parte din beneficiarii internatului să se întoarcă în familii pentru a avea condiții mai bune, iar asistenții sociali au făcut anchete și ne-au comunicat că o parte din persoanele pe care le îngrijim nu au familii, iar cei care au rude nu au condiții de trai pentru a-i reintegra în familie.
− Din ce fonduri activează internatul psihoneurologic?
− Activăm din fondurile bugetului de stat alocate de Ministerul Muncii, aprobate de Ministerul de Finanțe.
− Din câte cunosc, bolnavii din instituţie sunt implicaţi în careva activităţi…?
− În prezent pe teritoriul internatului există o secție de croitorie și o secție de lemnărie, unde activează bolnavii noştri. O bună parte dintre persoanele internate la noi participă și la cultivarea fructelor și legumelor, care sunt folosite în alimentația lor.
− În timpul activităţilor aceştia sunt supravegheaţi?
− O parte dintre persoane sunt sub supraveghere, însă 30-40 de persoane au o deficiență mai ușoară și aceștia pot desfășura activitățile și fără supraveghere.
− În opinia Dvs., ce ar trebui de făcut pentru a îmbunătăţi starea de lucruri de la internat?
− În primul rând, aș dori să reducem numărul beneficiarilor, pentru că dacă ar fi mai puțini atunci am avea posibilitatea să-i cazăm câte 2-3 în cameră, să poată avea fiecare o noptieră, un dulap doar pentru lucrurile sale. Deci, dacă ar fi mai puține persoane, am putea să le oferim servicii calitative.
Consemnare
Mihaela ZAPOROJANU,
stagiară, studentă la FJŞC, USM
