TABLETA DE VINERI
Fără îndoială, evenimentul care a fost și încă rămâne cap de afiș în ultimele zile este căderea Guvernului Gavriliță. Chiar dacă demisia in corpore a cabinetului de la Chișinău era așteptată, această „debarcare” a fost oarecum tărăgănată — probabil, pentru a nu da o prea mare „greutate și importanță” opoziției, parlamentare și extraparlamentare, care vorbea despre inevitabila cădere încă două-trei săptămâni în urmă. Adică, nici demisia Nataliei Gavriliță, nici numirea în funcția de prim-ministru a lui Dorin Recean nu a fost o surpriză, ba dimpotrivă. După toate probabilitățile, surprizele încă urmează.
Dacă e să credem zvonurilor și pronosticurilor (când scriu aceste rânduri nu prea există multă informație concretă și, probabil, când Dumneavoastră veți citi acest material realitatea va fi nițel alta), nu trebuie să ne așteptăm la remanieri spectaculoase, or, majoritatea miniștrilor își vor păstra portofoliile. În unele cazuri, această continuitate pare să aibă explicație (cu o doză mare de indulgență, ca să fiu oarecum elegant), fiindcă Dumitru Alaiba de la Ministerul Economiei, Alexei Buzu, de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Iordanca-Rodica Iordanov, de la Ministerul Mediului sau Vladimir Bolea, de la Ministerul Agriculturii au intrat în funcție de foarte puțină vreme și încă n-au dovedit să comită gafe majore. În alte cazuri, dacă e să credem acelorași zvonuri, unii miniștri care nu au rupt gura târgului, gen Anatolie Topală de la Ministerul Educației și Cercetării sau Oleg Serebrean de la Reintegrare urmează să rămână în funcție. Se pare pecetluită doar soarta lui Sergiu Litvinenco de la Justiție pe lângă cea a lui Andrei Spânu, care a revenit la președinție.
De altfel, este normal ca cineva să plece, dar ne interesează cine vine în locul lor — unii mai „tehnocrați” decât aceștia sau se va călca pe aceeași greblă? Adică, se va pedala pe loialitate și pe meritocrație imaginară, deseori, sau vor fi cooptați în cabinetul Recean persoane care cu adevărat au ce spune în cutare sau cutare domeniu, dar care, din varii motive, nu fac parte din garnitura PAS sau a celor care simpatizează această formațiune. Bunăoară, cine ar fi împotrivă ca la Ministerul Justiției să vină Alexandru Arseni, o personalitate care nu are nevoie de multă prezentare? Fac și eu un exercițiu de imaginație, dar nu dau cu parul. Ca să nu zic că și alți miniștri, care stau bine înșurubați în fotolii, au concurenți care le suflă serios în ceafă — este necesar doar de a-i „depista” și de a-i pune în slujba oamenilor, fără condiționări și fără suspiciuni că nu ar fi oameni buni. Știu că este greu de făcut acest lucru, că există interese și ambiții, dar pentru cauza comună se pot face și „sacrificii”…
Și încă ceva. Clădirea unui nou guvern la Chișinău are loc în condițiile când președinta Maia Sandu a devoalat un plan al Moscovei de a prelua puterea la Chișinău. Planul Kremlinului, interceptat de serviciile secrete ucrainene și transmis Chișinăului, ar presupune atacuri asupra instituțiilor de stat cu luări de ostatici, mascate sub așa-zise acțiuni de protest ale opoziției pro-ruse. În acest context, președinta a cerut Parlamentului să adopte în cel mai scurt timp proiectele de lege care vor oferi serviciilor de informații și procuraturii instrumentele necesare pentru a combate mai eficient riscurile la adresa securității. Unii s-au grăbit să declare că guvernarea de la Chișinău exagerează (suflă în iaurt) și că Kremlinul nu ar putea avea forța necesară de a ataca și Republica Moldova. Bunăoară, fostul ministru al apărării de la București, Vasile Dâncu, este de părerea că declarațiile președintei Maia Sandu ar fi o încercare de recâștigare a simpatiei publice pentru partidul pro-european care o susține, și nu rezultatul unei încercări a Moscovei de a prelua puterea de la Chișinău, prin interpuși. Probabil, astfel se văd lucrurile de pe malurile Dâmboviței, dar pe malul Bâcului forțele pro-ruse, mai pestrițe ca altă dată (cu o marjă de oroare, de la guraliva, dar inofensiva, în mare parte, Maia Laguta – vorba din popor, câinele care latră nu mușcă, până la populara printre oamenii săraci și obijduiți de soarta, Marina Tauber, care se vede un fel de Ioana d’Arc „de Chișinău”), s-au reunit într-o organizație numită sugestiv „Mișcarea pentru popor” și se pregătesc să iasă duminică, 19 februarie, la un miting pentru a înainta autorităților un șir de revendicări, care nu au nimic comun cu realitatea, inclusiv achitarea de către guvern a plății integrale pentru lunile decembrie, ianuarie și februarie la gaz, electricitate și căldură. Nu știu dacă această mișcare reprezintă un pericol real pentru securitatea Republicii Moldova și dacă liderii ieri sunt ghidați, din umbră, de forțe revanșarde din interior și din exterior, dar faptul că există motive pentru neliniște pare incontestabil.
Or, poate, se apropie alegerile locale generale și cuvântul „popor” revine în actualitate și nimic mai mult?
