Frumoase erau pe timpuri clăcile. Se adunau toți mahalagiii, cu cântece, glume și voie bună, și lucrul mergea strună. Clăcile se practicau și la culesul poamei, mai cu seamă la soiul de viță de vie cățărătoare de Baco Noir, cărei în popor se spune Bacon, ce este și azi frecvent întâlnit în gospodăriile moldovenilor. E bun ca decor și umbră, dar mai ales e apreciat pentru că-i primul vin la gospodărie.
Temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor din acest an, au diminuat substanțial recoltele de viță de vie. Și în gospodăria lăsată moștenire de la părinții Petru și Lidia Bugai, din satul Șuri, soiul de struguri Bacon a dat mai puțină roadă, decât în anii precedenți. Și unde mai pui, că și vița de vie e bătrână, căci are mai bine de o jumătate de secol, dar întotdeauna a bucurat cu struguri dulci și aromați. Aceasta se întinde pe o carcasă, ținând umbră și fiind un loc de refugiu în zile caniculare, deoarece umbra e densă și te poți delecta din plin cu o doză de răcoare.
De când stăpânii casei au plecat la cele veșnice, grija viței de vie, precum și a altor culturi o poartă deja copiii, câteodată și nepoții, care recent au revenit la baștină din Anglia.
Anul trecut, recoltarea acestui soi de struguri a început în a doua jumătate a lunii septembrie, acum, însă, din cauza temperaturilor înalte, poama s-a copt mai devreme și gospodari au început mai devreme recoltarea strugurilor. Copii și nepoții au decis în acest an să facă o clacă la culesul poamei, ca să fie mai cu spor, dar și să grăbească culesul, căci oaspeților nepoftiți foarte mult le plac aceste bobițe dulci și cam des dau târcoale pe la tufele de poamă.
„Am instalat în acest an trei sperietori, – ne spune Anatolie Bugai, feciorul mezin, care are grijă de casa părintească, împreună cu familia. – Când am observat că au venit stoluri întregi de grauri și au dat năvală peste vița de vie, am înțeles, că trebuie să facem ceva urgent. De când am instalat aceste sperietori, nu au mai venit graurii și acum ne putem bucura de roadă fără pierderi. În fiecare an instalăm aceste sperietori, folosind haine mai vechi, sau broboade, care în bătaia vântului, flutură și sperie graurii.”
Nepoții, doriți de muncă la țară s-au oferit cu mare drag să vină la casa buneilor, pentru a organiza o clacă la culesul poamei.
„Nu prea des avem posibilitate să venim în ajutor, pentru că am fost câțiva ani plecați peste hotare, – spune nepoata Diana, – dar acum, reveniți de ceva timp acasă, cu mare drag am venit să dăm o mână de ajutor. Îmi place această frumoasă tradiție de a organiza clăci, chiar îmi lipsea foarte mult. Am prins acest obicei pe când eram copil. E ceva frumos, e o veche tradiție, care se practica mai des pe timpuri, când se adunau mahale întregi.”
Desigur, acolo unde este o clacă, neapărat sunt și copii, căci fiind curioși din fire, vor să fie și ei în preajma celor maturi, pentru a deprinde frumoasele tradiții de la părinți și bunei. Este un bun prilej de a-i învăța lucruri utile, de a altoi la ei dragostea față de muncă și de a transmite tinerei generații tradițiile neamului. Acest lucru l-a învățat cu luare aminte și Ștefan, care la ai săi 9 anișori, iubește nespus de mult să ajute în gospodărie, alăturându-se la clacă, alături de părinți și bunei.
Și, după cum spune zicala „Fiecare bordei, cu a lui obicei”, fiecare gospodar face din ea vin sau țuică, ce îi este mai mult pe plac, copiii, desigur, preferând să se delecteze cu suc sau must. Și eroii noștri au decis, că vor prepara din această poamă rachiu de casă. Nu au stat mult pe gânduri și s-au apucat de treabă, cu ajutorul celor mai experimentați în prelucrarea viței de vie. După ce au cules strugurii, au pus în părți mai mici într-un vas, pentru a strivi bobițele, până va ieși sucul, după care au vărsat într-un butoi, apoi au turnat un sirop, preparat din zahăr și apă fierbinte. În acest proces migălos, eroii noștri au avut mare noroc de ajutorul mamei Tamara, bunica din satul Țarigrad, care e o meșteriță neîntrecută în prelucrarea poamei, având și ea în gospodărie acest soi. Principalul în această îndeletnicire, mai ales la prepararea rachiului, este să verifici în fiecare zi procesul „de fierbere”, căci așa se spune în popor. Iar atunci când se oprește „de fiert” este important să-l prepari imediat, de altfel, dacă vei întârzia, și rachiul va ieși acru la gust. Tehnologia e simplă, procesul de preparare nu este complicat, dar necesită multă prudență și operativitate. Tăria rachiului din poamă Bacon este direct proporțională cu cantitatea de zahăr folosită. Cu cât este mai dulce, cu atât rachiul e mai tare. Soiul de viță de vie Bacon este cel mai frecvent folosit la prepararea rachiului de casă, alte soiuri de masă fiind folosite mai mult la prepararea vinului.
Ce anume vor decide eroii noștri să prepare din poama Bacon, rămâne încă de văzut, dar un lucru este cert: că oaspeții nepoftiți vor servi deja „micul dejun” în gospodăriile celor care încă nu au reușit să culeagă poama.
Baco Noir reprezintă o încrucișare a soiului francez Folle Blanche, cu un hibrid american puțin cunoscut din familia Vitis riparia. Chiar dacă are origini franceze (autorul încrucişării: Maurice Baco, 1894), soiul este răspândit mai degrabă în Statele Unite și Canada, și desigur, în curțile moldovenilor. Nici prin gând să le treacă însă gospodarilor din nordul Moldovei că americanii fac chiar și vin de clasa Reserve din Baco Noir! În America sticla de Baco Noir ajunge să coste și 35 de dolari (finewine.md)
Delia DUMITRESCU
