Bine ați venit la Soroca: rute turistice pentru pelerini

Ținutul Sorocii este apreciat pentru atracțiile turistice de aici, atât pentru cele foarte populare, cât și pentru cele cunoscute și vizitate de mai puțini turiști. Și fiindcă pandemia le-a stricat multora planurile de vacanță, noi vă propunem să le adaptați situației și să beneficiați de călătorii acasă, prin frumoasele locuri din preajma noastră. Redacția “Observatorul de Nord” vine cu câteva rute turistice adaptate pentru diferite categorii: familii cu copii, gașcă de tineri, turiști seniori, pelerini, excursii pentru copii, străini care ne vizitează și excursii pietonale. Dar pentru ca să le prezentăm oaspeților noștri ce avem mai frumos, bine ar fi să le cunoaștem mai întâi noi…

Printre obiectivele cultural-turistice din ținutul Soroca sunt și câteva mănăstiri și biserici demne de a fi incluse în traseele turistice locale și nu numai. Acestea ies în evidență prin poveștile lor, arhitectură și/sau oamenii care le-au ctitorit, fiind părticele din istoria noastră locală. Și dacă spre cele mai vechi schituri rupestre locale, cum ar fi “Peștera Bechir” de la intrarea în municipiul Soroca sau “Mănăstirea în cretă” de la Cosăuți accesul este îngreunat, atunci celelalte locașuri pot fi vizitate.

Biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”
Biserica de lemn din municipiul Soroca este unică de felul ei în această regiune, fiind construită în stil maramureşean. Sfântul locaș cu hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni” se află în preajma Nistrului și a fost dăruit sorocenilor de conducerea României. Biserica a fost ridicată între 2011-2012, are o înălțime de 25 de metri şi este acoperită cu şindrilă din lemn.
Locașul aparține Mitropoliei Basarabiei și este nu doar un centru spiritual, ci și cultural, enoriașii se adună aici atât în zile de slujbă, la sărbătorile religioase și la cele naționale.
Vă recomandăm să veniți aici în zile de sărbătoare, și mai ales în această duminică, la 16 august, zi în care sunt cinstiți „Sfinţii Martiri Brâncoveni” și este marcat hramul bisericii, pentru a avea parte de amintiri deosebite. Enoriașii, dar și pelerinii găsesc la această biserică un loc plin de sfințenie. „Bijuteria” din lemn s-a integrat în scurt timp în peisajul urban, de parcă ar fi fost ridicată aici de secole.
Curtea bisericii găzduiește adesea evenimente pentru enoriași, iar în preajmă se află și o troiță din lemn la care sunt pomeniți eroii acestui neam.

PUBLICITATE / Casa mare a restaurantului “Cetatea Veche”
Savurează vara la terasa restaurantului și comandă specialitatea casei — înghețata prăjită! Sau poți intra în Casa mare a restaurantului, unde aveți parte de bucătăria națională cu babă albă și neagră ca la nord, sărmăluțe delicioase, mămăliguță cu friptură sau pește, plăcințele cu brânză sau vișine și tot felul de bucate ca la mama acasă. Îți oferim protecție maximă și siguranță, implementând toate măsurile de precauție!

Biserica cu hramul „Sfântul Teodor Stratilat”
Biserica din dealul Sorocii, cu hramul „Sfântul Teodor Stratilat” înfrumusețează locul mai bine de un secol, adunând creștinii în jurul ei. Construcția se deosebește în primul rând prin arhitectura sa, care nu este una obișnuită pentru regiunea noastră. Specialiștii afirmă că aceasta combină elementele arhitecturale Art Deco pe baza stilului neo-rus de acum un veac. Unii cred că biserica din Soroca, care a fost sfințită în 1916, ar avea multe tangențe cu cea din satul Parhomivca, din preajma Kievului, proiectată de Vladimir Pokrovski.

Biserica cu hramul „Sfântul Teodor Stratilat” a fost ctitorită de fostul președinte al Zemstvei sorocene, Fiodor Aleinikov, care și este înmormântat în cavou. Arhitectura sa distinctă îi fascinează pe cei ajunși aici, biserica este monument de o importanță naţională, fiind ocrotită de stat. Arhitectul Vitalie Iațiuc menționează în lucrarea sa “Dinamica dezvoltării arhitectural-urbanistice a oraşului Soroca în secolul al XX-lea” că biserica a fost “construită sub conducerea inginerului Koch Edmund Karlovici (în literatură până acum greşit este indicat Bolşacov Ivan — nota autorului)”.

PUBLICITATE / La “Popasul îngerilor”
Pelerinii care ajung în Soroca pot fi duși într-o plimbare pe jos, de la Cetate mai la vale, la terasa în formă de corabie și la havuzul cunoscut ca “Popasul îngerilor”. Aici vor vedea un havuz deosebit, unde băștinașii obișnuiesc să facă fotografii. Complexul turistic mai dispune, pe lângă acest havuz, de hotel, bazin și un prânz gustos pentru cei care știu să aprecieze o bucătărie bună ș.a. Sunteți mereu bineveniți aici!

Biserica cu hramul „Sf. Dumitru” de la Bujorăuca
Pe moșia fostului sat Bujărăuca, familia Cerchez, ultima posesoare a moşiei Soroca, a ridicat în 1827 biserica cu hramul „Sf. Dumitru”. Satul Bujorăuca a fost alipit acum 60 de ani la orașul Soroca, astfel în prezent aceasta este considerată cea mai veche biserică din municipiu. Apropo, vechile inscripţii s-au păstrat în biserică și pelerinii le pot citi pe pereții de la intrarea în sfântul locaș.

Din cartea „Județul Soroca: file de istorie” aflăm că pe laturile ambilor stâlpi din piatră de la intrare descifrăm următorul text. „Pururea pomeniţi ctitori Sfântului lăcaşului acestuia Nicolae Cerchez, ce au fost marele clucer şi cu a sa cheltuială au zidit acest hram, Maria, soţia lui, stăpîn Bujerofca şi fiii lor: Alexandru cu soţia sa Ana Bechlimirova, Gheorghe, Constantin, Mihail Gavriil, Gheorghie, Ioan, Soltana, Ioan.” Pe prag, jos, spre nord-vest se putea citi: „Toţi ctitori”. Spre sud, pe stâlpul din dreapta: „Ilinca, Ecaterina, Ioan, Ilinica, Ştefan, Ioan, Başot, Ileana, soţia lui cu cei împreună făcători de bine: Antonie, Petru Teodorescu cu Varvara, soţia lui Zamarand Teodor şi cuvioasele maici Epraxiea Ivenca Mina cu Monahia, Veniamin, Gheorghe, Ana, Casandra, Casieana Manoil, Alexandra.” Pe prag, jos, în colţul din dreapta, stă scris în piatră „1827″. Deși biserica a fost devastată după ocuparea sovietică, în ultimii ani își recapătă frumusețea de odinioară.

PUBLICITATE / “Popasul pescarului” de la Vădeni
Zona de odihnă „Popasul pescarului” de la Vădeni poate fi locul perfect pentru pelerinii care vor dori să se odihnească o oră-două sau și mai mult. Departe de sat și de curioși, iazul de la Vădeni a fost amenjat special pentru o odihnă în sânul naturii. Pasionații de pescuit își pot încerca norocul — dacă nu prind peștișorul de aur cel puțin vor prinde vreo câțiva piești pentru mămăligă. Ceilalți se pot desfăța la grătar ori să se odihnească la umbra copacilor. Totodată, aici aveți unde practica jocurile sportive pe iarbă și plimbatul pe iaz cu barca.

Biserica veche de la Nimereuca
În satul Nimereuca din raionul Soroca sunt două biserici, şi ambele cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Una mai mare — în centrul satului, sfinţită în 1918, şi alta mai mică şi mai veche, aşezată pe malul Nistrului. Deşi unii săteni susţin că biserica lor are vreo 500-600 de ani, fiind de pe vremea lui Alexandru cel Bun, nu sunt dovezi ale acestui lucru. Cea mai veche atestare documentară a bisericii din Nimereuca este din 1781. În unul dintre volumele Localităţile Republicii Moldova se menţionează că aceasta era “din lemn, unsă cu lut şi acoperită cu stuf. În 1813, aici slujeau doi preoţi din popor, un dascăl şi un palamar. La 1 aprilie 1868, diaconul Simion Serbov este numit preot” la biserica din Nimereuca. Bisericuţa din lemn a fost construită în vechiul stil rural moldovenesc, iar iniţial, potrivit Culegerii monumentelor istorice şi culturale, biserica era din piatră cu bolţile de lemn.

“La începutul secolului XX, clopotniţa din piatră de deasupra bisericii s-a ruinat, iar în locul ei a fost făcută una din lemn”. Altarul este despărţit de restul bisericii de un iconostas vechi din lemn, la realizarea căruia nu au fost folosite cuie. Ferestrele de lemn, deşi ceva mai recente, înfrumuseţează prin simplitatea lor bisericuţa. Şi anume în modestia acestui edificiu este şi toată frumuseţea lui. Biserica a fost reparată în 1994, iar clopotniţa a fost zidită iarăşi din piatră. În prezent biserica nu mai este acoperită cu stuf, ci cu tablă şi foi de ardezie. În preajma acesteia sunt mai multe cruci masive vechi din piatră. Textele de pe acestea sunt practic indescifrabile, dar sunt şi păreri că pe unele dintre ele ar fi dăltuiţi anii 1565 şi 1591. Se crede că aici au fost înmormântaţi foştii parohi ai acestei bisericuţe.

Mănăstirea Rudi
Celor care au o zi întreagă la dispoziție, mai ales dacă e sărbătoare religioasă, vă recomandăm să o dedicați popasului la Mănăstirea Rudi. La ieșirea din satul Rudi un drum de ţară te duce în mijlocul pădurii, spre locul unde acum mai bine de două secole a fost ridicat un schit. Şi cu cât mai mult te apropii de Mănăstirea Rudi, găseşti o altă lume decât cea cu care ne-am obișnuit, fără “metehnele” tipice ale civilizaţiei. Aici totul este învăluit de liniște, și doar păsările pădurii ne reamintesc prin cântul lor că suntem în sânul naturii.
Mănăstirea a fost înființată pe timpul domnitorului Grigore Ghica Vodă, care s-a lecuit cu apa izvorului din preajmă. Aceasta a fost ridicată cu bunăvoinţa fraţilor Teodor şi Andronache Rudea (Rudi).

Biserica din piatră cu hramul „Sf. Treime” este unicul obiect păstrat de la înfiinţare și a fost zidită între anii 1770-1777, în vechiul stil moldovenesc, cum mai rar se găsesc pe la noi. În altarul bisericii s-a păstrat o inscripție veche, de-o seamă cu mănăstirea, care informează posteritatea cine și când a construit locașul religios.
Una dintre construcțiile de aici este și “castelul”, clădire proiectată de arhitectul sorocean Valentin Voiţehovschi. Construcția a fost ridicată în perioada interbelică, și aici se afla școala de dascăli. Ceva mai jos se găsește biserica de iarnă a mănăstirii, iar alături este și izvorul, apa căruia pelerinii o beau sau se spală cu ea în speranța de a se tămădui, ca și odinioară Ghica Vodă.

Mănăstirea Cosăuți
Mănăstirea este un obiectiv spiritual-turistic de pe moșia satului Cosăuți și merită a fi vizitată de cei care ajung prin aceste părți. Aceasta a fost ridicată de parohul Ieronim Palii în anii ’90 în preajma vechiului schit, din 1729, care nu s-a păstrat și din care a rămas doar pristolul. Mănăstirea poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, fiind sărbătorit anual la 14 octombrie. Cei ajunși aici pot participa la serviciile divine, se pot ruga în liniște, după care au posibilitatea să facă o plimbare în preajma iazului și să se răcorească cu apa izvorului de aici, căruia i s-a dus vestea peste tot.

Mănăstirea este situată într-un defileu care este frumos pe orice anotimp, iar fiindcă toate obiectivele ce merită a fi vizitate sunt aproape, traseul poate fi parcurs ușor de pelerini. Apropo, se crede că aici viața monahală a început în chilia cunoscută și ca „Mănăstirea în cretă”, dar fiindcă drumul spre ea este dificil și pe alocuri pe pantă, nu vă recomandăm să vă aventurați acolo. Liniștea și frumusețea de aici sunt principalele avantaje ale alegerii acestui loc de către primii monahi și care s-au păstrat până astăzi.

Vedeți AICI și alte rute turistice din raionul Soroca. Rubrică realizată în parteneriat cu Agenția de Turism “Valentina Tur”.