Mă întreba, mai deunăzi, un amic de peste Prut de ce în Basarabia nu se fac eforturi mai consistente pentru apropierea celor două maluri ale râului care încă ne mai dezbină (chiar dacă astăzi nu există pripoane evidente în ceea ce privește călătoriile în ambele direcții) și eu, recunosc, am început să mă bâlbâi în căutarea unor argumente mai de Doamne ajută, deși… lucrurile sunt la suprafață și nu trebuie să fii cu stea în frunte ca să-ți dai seama de ce procesul Unirii se tergiversează. După o „scărpinare aproape obligatorie la ceafă” în astfel de cazuri, a venit și răspunsul: în opinia mea, nu există, cu părere de rău, la Chișinău și împrejurimi un alt Alexandru Ioan Cuza, patriot cu verticalitate, care ar putea uni în jurul său toată suflarea românească de pe acest pământ mult pătimit al Basarabiei.
De altfel, de la proclamarea independenței încoace la rolul de unificator și de promotor al ideii unioniste au pretins mai multe personalități, mai notorii și mai puțin notorii, care însă s-au dovedit a fi niște profitori sau chiar iude ordinare (vezi cazul lui Iurie Roșca, unul din stâlpii unirii de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, care s-a transformat încet, dar sigur într-un lătrău al cauzei Kremlinului în această parte a Europei) — în unele cazuri, ori niște conjuncturiști sau oportuniști, care au speculat cu așteptările și idealurile oamenilor și văzându-se cu sacii în căruță (obținând bani și funcții) au trădat ideea unirii (vezi cazul Vlad Filat). Acești cameleoni fără Neam și Țară nu au dat nici o ceapă degerată pe sentimentele și așteptările celor care au considerat și consideră că doar Unirea poate însemna reîntoarcerea lucrurilor în albia firească. Important este însă că, în ciuda dezamăgirilor, procesul identificării unor lideri continuă și, de curând, opinia publică din Basarabia a fost martora constituirii unei Mișcări politice numite sugestiv „UNIREA”, care, spre deosebire de politica promovării unei persoane la rolul de lider, a înaintat ideea conducerii colective cu procesele de unificare a celor două state românești.
Cinci formațiuni politice de pe malul Bâcului — Partidul Liberal, Partidul Popular Românesc, Partidul Uniunea Salvaţi Basarabia, Partidul Politic Democraţia Acasă şi Partidul Naţional Liberal au ascuns securea războiului fratricid și au decis să meargă împreună, fiindcă „… forţa stă în unitate şi în consolidare, iar acesta este primul pas pentru constituirea unei mişcări largi, cu suport naţional”. Unul din cei cinci lideri, Vasile Costiuc, a declarat că „Pornind de la faptul că avem câteva imperative pe care trebuie să le atingem, vom insista în continuare pe trei factori, înainte de a putea să ne reunim cu Țara-mamă. Primul — retragerea necondiţionată a trupelor militare de pe teritoriul Republicii Moldova. Numărul doi este legea, prin care să cerem interzicerea oricărui tip de propagandă imperial-rusă, că ne-au înnebunit de cap. Trei — securitatea energetică. Sunt trei lucruri pe care vrem le să atingem înainte de a ajunge să facem reunirea”. La fel de laconic și decis la fapte mari este și unul din liderii incontestabili ai mișcării unioniste din Basarabia, fostul primar al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, acesta a declarat că „…punem capăt dezbinării în societatea noastră. Astfel, vom permite ca fiecare vot dat de fiecare cetăţean al Republicii Moldova, de aici de acasă şi de peste hotare din diasporă, să fie un vot util, un vot cu speranţă, un vot pentru adevăr, pentru o viaţă mai bună în cadrul NATO şi UE, în cadrul României Mari, până la urmă”.
Opera Unirii este pe cât de inevitabilă, pe atât de complicată, dar repararea unei greşeli istorice majore prin realipirea, reunirea Basarabiei cu România este un examen pe care actuala clasă politică de la Chișinău și București nu poate să-l pice. Primul hop Mișcarea Unionistă de la Chișinău (care este deschisă pentru alte 5-6 partide unioniste, care se declară deocamdată ostile acestei încercări de a aduce sub aceeași umbrelă politică toată lumea de bună-credință) urmează să-l treacă în toamna acestui an, când vor avea loc alegerile prezidențiale. Ba mai mult, dacă actualul președinte Dodon mai câștigă un mandat, vom putea spune cu toată certitudinea că „trenul unirii” ar putea să nu se mai oprească în „gara Chișinău”.
…161 de ani în urmă, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înfăptuit Mica Unire, în condiții mai vitrege decât azi, or Poarta Otomană și Austria considerau acest act de mare curaj o încălcare a Convenției de la Paris. După această Mică Unire a avut loc și Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia. Doamne, ce oameni și ce vremuri au mai fost!
