Ortodoxii de rit vechi sărbătoresc astăzi cei 40 de Sfinți Mucenici. În această zi, când se deschid porțile Raiului, se dau de pomană 40 de colăcei și se beau 40 de pahare de vin.
Se credea că vinul băut de mucenici se transformă în sânge și putere de muncă pe parcursul anului. Dacă cineva nu putea să bea cele 40 de pahare, trebuia să guste, iar restul băuturii s-o verse la rădăcina viței de vie sau a pomilor – să se spargă gheața iernii. Or, în această zi se dă startul Anului agricol.
Potrivit Bibliei, cei 40 de mucenici erau soldați creștini care au trăit în vremea împăratului Licinius, un persecutor al creștinilor. Ei au refuzat să se închine idolilor, declarând că îl vor urma pe Isus Hristos. Revoltat, generalul Agricolae i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. În miezul nopții, unul dintre cei 40 a ieșit din apă din cauza gerului, dar a murit încercând să se încălzească în baia caldă a celor care slujeau idolii.
Cei rămași să îndure gerul s-au rugat, iar o minune s-a petrecut: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit, iar 40 de cununi strălucitoare au coborât peste mucenici. Unul dintre soldații de pază, uimit de lumina din cer și de faptul că o cunună nu avea pe cine să se așeze, s-a aruncat în apă, mărturisindu-se și el creștin. Fiind scoși vii din lac, trupurile lor au fost arse, iar oasele au fost aruncate înapoi în lac.
După trei zile, cei 40 s-au arătat episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Trupurile lor au fost scoase și îngropate cu mare cinste de către creștini.
În credința populară, ziua mucenicilor marchează sfârșitul zilelor babelor și începutul zilelor calde și însorite, încheind îngemănarea iernii cu primăvara.
Se credea că vremea de Mucenici se va repeta și în următoarele 40 de zile, iar dacă ploua pe 22 martie, va ploua și la Paști.
Dacă tună, vara va fi rodnică pentru toate culturile, iar dacă îngheață în noaptea dinaintea acestei zile, toamna va fi prelungită.
