Una dintre cele mai vechi forme de pictură din India, pattachitra se spune că a început odată cu înființarea Templului Jagannath în Puri, Odisha. Bhagyasri Sahoo și Shrabasti Anindita Mallik explorează complexitatea acestei forme de artă tradițională care își are rădăcinile în satul de patrimoniu Raghurajpur din districtul Puri.
Moștenirea artistică a Indiei este bogată și diversă, aproape fiecare regiune a țării având un stil propriu distinct – de la pictura Madhubani din Bihar și arta Warli din Maharashtra până la pictura în miniatură din Rajasthan. Dar una dintre cele mai vechi și vibrante dintre ele este forma de artă din Odisha, pattachitra care a fost menționată într-unul dintre recentele discursuri radio ale primului ministru indian Narendra Modi, Mann Ki Baat.
Pattachitra își are rădăcinile în micul sat Raghurajpur din districtul Puri din Odisha. Pasiunea sătenilor pentru această forma de artă este atât de mare încât își trăiesc viața conform afirmației – „Painting nahi to kuch nahi (tot ce contează în viață este pictura).” De fapt, Raghurajpur este unul dintre puținele locuri din țară în care fiecare membru al satului se ocupă cu acest meșteșug tradițional. Aproape fiecare casă din sat este un atelier de artă unde artizanii oferă vizitatorilor șansa de a vedea lucrarea și de a-și vinde meșteșugurile. Nu e de mirare că fațada fiecărei case în Raghurajpur arată ca o pictură murală care prezintă episoade din folclorul hindus. Ceea ce diferențiază pattachitra de alte arte este reprezentarea imaculată, atenția la detalii, nuanțele vii și o moștenire veche de un secol. Legenda spune că tradiția artei pattachitra a început odată cu înființarea veneratului Templu Jagannath din Puri, motiv pentru care una dintre temele recurente în pictura pattachitra este portretizarea Templului Jagannath sau Thia Badhia. Episoadele viu colorate din mitologia și epopeele hinduse au fost întotdeauna temele dominante ale acestei arte – zeul Ganesha descris ca un zeu cu cinci capete (Panchamukhi), scene din viata zeului Krishna, zeița Kali și cele zece avatare sau încarnări ale zeului Vishnu (Dasabatara Patti) fiind unele dintre cele mai populare.
Aproape fiecare casă din satul Raghurajpur este un studio de artă, iar toți membrii familiei participă.
Această artă nativă, care își trage numele din cuvintele sanscrite „patta”, care înseamnă pânză și „chitra”, care înseamnă pictură, este un proces care necesită multă muncă și concentrare neclintită din partea celui care pictează.
Procesul începe cu fabricarea pânzei – sunt bătute semințele de tamarind înmuiate în apă și fierte într-o oală de pământ până când amestecul scade la o consistență asemănătoare unei paste. Meșteșugarii utilizează această pastă pentru a lega două bucăți de pânză de bumbac împreună și pentru a o unge cu pudră de argilă de câteva ori până când devine rigid. Pânza tratată primește apoi o lustruire finală, mai întâi cu o piatră tare și apoi una moale sau lemn pentru a o face netedă și gata pentru a fi vopsită. În funcție de dimensiunea pânzei și de narațiune, meșteșugarul are în vedere întregul proces – de la realizarea pânzei până la finalizarea picturii – poate dura între câteva zile și câteva luni.
Pentru acești meșteșugari, este imperativ să rămână fideli rădăcinilor, motiv pentru care încearcă, pe cât posibil, să folosească culori provenite din surse naturale. Pigmentul alb este obținut din pulbere de carapace, negrul este obținut din funingine, dintr-o diya (lampă de pământ), roșul este extras fie din hingula (un mineral), fie din geru (pământ), iar galbenul din harital (un fel de piatră). Până și pensulele sunt făcute de artizani. Rădăcina plantei keya (pin șurub) este folosită pentru a face peria făcută din păr de bivol (pentru mișcări groase și late) și păr de șoarece (pentru liniile fine).
(Stânga): Raghurajpur este, de asemenea, renumit pentru arta talapatachitra, unde modele complicate sunt sculptate delicat pe frunze de palmier uscate;
(Dreapta): Se fac și picturi pe nucile de cocos care sunt folosite în scopuri decorative
Ca și în cazul oricărui alt stil de pictură, trăsăturile definitorii ale artei pattachitra sunt figurile proeminente. Potrivit unui articol intitulat „Patta Chitra – Trecut și prezent” publicat de Guvernul Odisha, „Figurile umane sunt în general prezentate frontal și, deși fețele și picioarele sunt prezentate lateral, ochii alungiți sunt desenați din față. Nasurile ascuțite și bărbia rotundă sunt reprezentate în mod proeminent. Coafura tipică, îmbrăcăminte, ornamente, bara și mustața sunt folosite pentru diferite personaje, astfel încât acestea să fie ușor identificate, fie ca este vorba de rege, de un ministru, un înțelept, un preot regal, un om obișnuit sau zeități ale panteonului hindus.” Se acordă atenție și expresiilor personajelor.
Începând prin a fi o formă de artă realizată în mod tradițional pe pânză tratată, pattachitra a parcurs un drum lung. Astăzi, acest stil de artă se poate găsi pe obiecte decorative precum sticle, ibrice, pietre și becuri, precum și pe mătase tusser. Pattachitra, în cel mai adevărat sens, a trecut testul timpului, iar Raghurajpur continuă să servească nu doar ca custode al artei, ci și ca propagator al acesteia. Noul interes constatat al comunității de artă indiană față de operele de artă indigene ale națiunii încurajează artiștii pattachitra să-și extindă expertiza și să răspundă atât pieței interne, cât și internaționale, care, la rândul lor, promovează misiunile prim-ministrului Modi, intitulate “Vocal for local” și Aatmanirbhar Bharat.
Aproape toate casele din Raghurajpur au picturi murale care înfățișează scene din mitologia hindusă, dând satului aspectul unui studio de artă..
Bhagyasri Sahoo este un artist pattachitra autodidact din Odisha, care a fost apreciat de prim-ministrul indian Narendra Modi în timpul unuia dintre discursurile sale lunare la radio. Un rezident din Rourkela, ea urmează în prezent studiază ingineria la Dhenkanal și pictează în timpul ei liber.
Bhagyasri Sahoo – Autor
Ediția 2, 2021
