Chiar dacă până la alegerile prezidențiale mai sunt vreo opt-nouă luni, noi, acei care nu suntem indiferenți față de fenomenul politic și de matrapazlâcurile politicienilor, avem motive destule pentru a ne pune întrebări și a ne face griji referitor la rezultatele posibile ale scrutinului. Or, ceea ce se întâmplă pe partea dreaptă a politicii moldovenești nu se încadrează în limitele bunului-simț, iar comportamentul unor lideri de opinie lasă de dorit, ca să nu-l etichetez iresponsabil și bădărănesc. În loc să se consolideze în fața pericolului iminent de „dodonizare” a Republicii Moldova, mahării de pe malul Bâcului se dau în spectacol și, de bună voie și nesiliți de nimeni, își taie creanga de sub picioare. Nici crearea Mișcării Politice UNIREA și nici tandemul Octavian Țâcu-Vlad Țurcanu, încropit „de urgență” nu pentru ceva, dar împotriva cuiva, mai degrabă, nu insuflă mari speranțe, ba dimpotrivă.
Alegerile pe circumscripția electorală Hâncești (după ce Alexandru Botnari a preferat funcția de primar în detrimentul celei de parlamentar) sunt un exemplu elocvent de distrugere și de distorsionare a flancului drept, o mostră crasă de egoism și de imaturitate politică și civică. Când toată lumea aștepta că forțele profund democratice și proeuropene se vor consolida pentru a da riposta cuvenită partidelor revanșarde de pe stânga, „ai noștri” și-au pus efectiv poalele în cap și, cu multă vreme până la alegerile prezidențiale, au pus cruce pe perspectivele noastre de revenire în albia normală, ce ar însemna revenirea la putere a formațiunilor politice de orientare europeană. De altfel, printre cei nouă candidați înregistrați pe această circumscripție sunt (și) persoane demne de votul oamenilor, dar… nu dea Domnul să fii în pielea alegătorului hânceștean — cum naiba, de exemplu, să alegi între Dorin Chirtoacă (candidatul Mișcării Politice UNIREA), Olesea Stamate (PAS) și Grigore Cobzac (independent, ex-deputat PLDM, care în alegerile din februarie anul trecut a luat un scor bun — 8392 de voturi față de 11891 de voturi luate de Botnari)? Ce să facă și cum să procedeze alegătorul, dacă este impus să aleagă dintre… cei mai bun pe cel mai bun? Cine este acest „cel mai bun” și cum să-l depistezi, ca pe urmă să nu-ți pară rău de alegerea făcută?
Oricât ar fi de dureros să recunoaștem, dar anume alegerile din 15 martie pot face ca din Blocul ACUM să se aleagă doar praful și pulberea. Cele două componente așa și nu au găsit un candidat comun care să îi reprezinte — PAS a fost împotriva lui Cobzac, iar PPDA a declarat că nu o va vota pe Olesea Stamate și că va chema toată suflarea democratică de la Hâncești să voteze un candidat neafiliat politic (adică, pe Cobzac). Și mai al naibii este situația din sânul PAS-ului, organizația orășenească Hâncești declarând că nu o vor vota pe… Stamate (!!!). La rândul său, Andrei Năstase nu a ezitat să toarne și el nițică benzină pe foc, ne-a vorbit zilele acestea despre egoismul politic al partidelor de centru-dreapta, despre faptul că PPDA nu mai poate să-și permită sacrificiul politic unilateral, dând de înțeles că nu o va mai susține pe doamna Sandu la scrutinul din toamnă, dar și despre intenția PPDA de a merge în alegerile prezidențiale cu propriul candidat. Adică, Năstase își mușcă coatele că în 2016 nu a candidat personal în alegeri, oferind tot sprijinul doamnei Sandu. Ce-i drept, unii analiști politici mai cu cerul gurii negru sunt de părerea că sprijinul lui Năstase în acea toamnă de pomină a atârnat ca un talaghir la gâtul doamnei Sandu, asta însemnând că fără Năstase scorul Maiei Sandu ar fi fost mai bun.
În fine, disputa „secolului” — cine este mai bun și mai cu vino-ncoace: Maia Sandu ori Andrei Năstase?, ar fi putut fi rezolvată mult mai degrabă decât la toamnă (când, după toate probabilitățile, ambii se vor arunca în lupta fratricidă, spre deliciul lui Dodon și al Kremlinului), iar această șansă s-ar fi numit „alegerile pentru un loc în parlament pe circumscripția Hâncești”. Ce am în vedere? Am în vedere că în pofida rezultatelor prezentate de sondajele de opinie și că dat fiind faptul că și Sandu, și Năstase au „cam rămas pe drumuri” (nu mai dețin funcții în stat) ar fi fost bine ca ambii să participe în alegerile de la Hâncești și să vadă toată lumea cine și cât costă. Învingătorul dintre ei ar fi fost normal să meargă și la prezidențiale. Și dacă acest lucru nu s-a întâmplat, șansele lor pentru la toamnă sunt scrise cu fuiorul pe apă…
