Probabil ați auzit de metoda neobișnuită numită „Al 25-lea cadru”. Aceasta reprezintă o inserție specială în filme sau videoclipuri, care ar avea capacitatea de a influența subconștientul uman.
În realitate, însă, această metodă a fost declarată ineficientă. Chiar James Vicary, autorul său, a mărturisit că toate rezultatele studiilor și experimentelor care confirmau influența extraordinară a publicității subliminale asupra subconștientului uman au fost falsificate. Cu toate acestea, în multe țări, utilizarea „Al 25-lea cadru” este încă interzisă.
Cum funcționează al 25-lea cadru?
Oamenii pot percepe doar 24 de cadre pe secundă. Asta înseamnă că alte cadre suplimentare, afișate mai puțin de o secundă, sunt transmise subconștientului. În realitate, orice informație este mai întâi înregistrată de subconștient și apoi trece în conștient, care filtrează datele relevante. Datorită acestui proces, volumul inutil de date este eliminat, inclusiv cadrele suplimentare care pot depăși 25 pe secundă.
Cum a fost descoperit al 25-lea cadru?
În 1957, James Vicary a avut ideea de a realiza un experiment simplu într-un cinematograf. În timpul proiecției unui film, el a inserat periodic reclame pentru Coca-Cola și popcorn. Filmul a fost rulat timp de trei luni, după care cererea pentru Coca-Cola a crescut cu 17%, iar pentru popcorn cu 50%. Această idee i-a venit lui Vicary după ce a aflat despre „tahistoscop” – un aparat care înregistra flash-uri de lumină la o viteză de până la 1/60.000 secunde. Cu ajutorul acestui dispozitiv, compania „Kodak” a reușit să fotografieze un glonț în zbor.
Desigur, afirmația lui James Vicary a stârnit un mare interes printre cercetători, publicitari și oficiali. Ei l-au rugat să repete experimentul pentru a verifica acest efect. Vicary a organizat din nou proiecția unui videoclip cu inserții subliminale, dar nimeni din public nu a manifestat comportamentul indus prin aceste mesaje.
După o vreme, studentul Stuart Rogers a decis să investigheze detaliat acest experiment și să scrie un referat despre „Al 25-lea cadru”. El a mers în Fort Lee, unde se afla primul cinematograf în care a fost realizat experimentul. Acolo, directorul cinematografului i-a spus că nici măcar nu știa despre un astfel de experiment desfășurat în sala lui.
Mulți au încercat să reproducă experimentul cu al 25-lea cadru, dar nu au obținut niciun rezultat. În cele din urmă, la cinci ani după experiment, James Vicary a recunoscut că a falsificat rezultatele cercetării și statisticile de vânzări.
Ce s-a întâmplat după aceea?
După mărturisirea lui James Vicary, publicația „New Scientist” a scris un articol în care se spunea că publicitatea subliminală funcționează, dar cu o condiție: inserțiile nu ar trebui să fie sub formă de imagini sau cuvinte, ci sub forma unui flux de litere și cifre care nu depășesc 1/25 dintr-o secundă. La aceeași concluzie a ajuns și cercetătorul Johan Karremans de la Universitatea Nijmegen.
Studiile despre al 25-lea cadru au provocat agitație în rândul publicului și al presei. Revistele și ziarele publicau articole alarmante despre „zombificarea” oamenilor prin inserarea al 25-lea cadru în videoclipuri. Au apărut diverse metode de tratare a alcoolismului, dependenței de droguri și chiar de învățare a limbilor străine folosind această tehnică. Articolele erau publicate peste tot, iar puțini se întrebau despre veridicitatea metodei. În 2006, a fost adoptată o lege care interzicea utilizarea publicității subliminale.
În Japonia, dezvoltatorii desenului animat „Pokémon” au fost acuzați că au folosit al 25-lea cadru, după ce mai mulți copii japonezi au avut crize de epilepsie. Adevărul despre acest incident rămâne neclar, dar tema al 25-lea cadru continuă să fie captivantă și intrigantă. Această metodă apare și în filme, cum ar fi „Fight Club”, unde protagonistul introduce al 25-lea cadru într-un film proiectat într-un cinematograf, sau în episodul 21 din serialul „Columbo”, unde criminalul influențează victima prin intermediul acestui cadru subliminal.
Există diverse tehnici de influențare a conștiinței umane. Totuși, fiecare persoană are capacitatea de a-și controla propriile senzații și stări emoționale. Această abilitate se numește inteligență emoțională – capacitatea de a înțelege și controla propriile emoții, precum și de a simți și gestiona stările altor persoane.
