TABLETA DE VINERI. După semnarea istoricului contract dintre autoritățile de pe malul Bâcului și mahării de la Gazprom, au început să apară primele fisuri în relațiile „bilaterale frățești” dintre cele două entități, iar acest lucru îi face pe mai mulți consumatori de gaze să-și facă cruce și să rostească sacramentala la moldoveni frază despre „ieșirea pe ochi” a astfel de „beneficii”. Nu au dovedit Spânu și Ceban să se odihnească nițel și să-și adune gândurile și faptele după furtunoasele negocieri de la Sankt Petersburg, iar noi cu Dvs. încă nu am ieșit de sub impresia „noului succes diplomatic și economic al Chișinăului”, că de la Gazprom a venit prima amenințare — cică, vă deconectăm de la rețea dacă nu achitați datoriile timp de 48 de ore.
Sincer vorbind, personal m-am așteptat la o astfel de întorsătură, dat fiind faptul că „prietenii din Est” niciodată nu au crezut deopotrivă în lacrimi și în bunul-simț, ba dimpotrivă — șantajul și alte matrapazlâcuri de acest fel fac parte din arsenalul lor în colaborarea cu astfel de clienți fără scrupule și fără coloană vertebrală, cu astfel de „coloși” în consumul de gaze cum este RM. Pe de altă parte, nu sunt ipocrit și nu pot să nu le dau dreptate rușilor — orice plăcere (iar pentru RM gazele chiar sunt o mare și scumpă plăcere) costă (în cazul nostru este vorba despre câteva zeci de milioane de dolari) și noi nu putem fi o excepție de la regulă. La fel, nu pot să nu fiu răutăcios și să spun că este bine ca între parteneri întotdeauna trebuie să existe măcar un pic de echitate și decență. Zic așa, fiindcă cele 1.300.000.000 lei pe care îi datorăm Gazpromului s-au format din datoria pentru luna octombrie și avansul pentru luna noiembrie (cel puțin, aceasta este deducția mea, fiindcă declarațiile ministrului Spânu sunt, cel puțin, nebuloase). Or, dacă despre avans nu pot afirma nimic, fiindcă o astfel de clauză este inclusă, cică, în acest contract secretizat mai dihai ca viața personală a Papei de la Roma, referitor la livrarea de gaze RM în luna octombrie există și niște suspiciuni — au nu cumva pe motiv că Gazpromul nu și-a onorat obligațiunile față de MoldovaGaz, pentru a avea presiunea necesară în conductă, RM a umblat cu mâna întinsă prin toată Europa și a cheltuit o sumedenie de bani?
De altfel, chiar dacă, după cum afirmă autoritățile de la Chișinău, formula de achitare pentru gaze este parte a contractului de bază între MoldovaGaz și Gazprom și nu este o condiționalitate nouă, pe mine acest lucru mă privește mai puțin. Atâta timp cât achit pentru gaze, rezolvarea celorlalte probleme mă privește mai puțin — la fel, probabil, gândesc și alte zeci și sute de mii de moldoveni. În acest context, recunosc că nu m-a sensibilizat în niciun fel declarația ministrului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spânu, care a spus că „…Guvernul caută soluții pentru a rezolva problema” și că „…aceste sume urmau să fie achitate până la data de 20 noiembrie”. La urma urmei, identificarea soluțiilor și achitarea banilor pe care îi datorăm rușilor ține exclusiv de MoldovaGaz/guvernare și în niciun caz de mine și de alții ca mine. Ah, da, și mai puțin această durere de cap îi interesează pe locuitorii din stânga Nistrului, care achită pentru gaze de 11 ori (!!!) mai puțin decât mine și Dvs. Conform unor estimări ale specialiștilor, consumatorii de gaze rusești din stânga Nistrului plătesc un preț mai mult decât simbolic, între 78 și 98 de bani pentru un metru cub de gaze. Ironia sorții, dar nici acești bani nu ajung la Gazprom, dar în bugetul autoproclamatei republici, fiind, potrivit experților, unul dintre principalele instrumente de finanțare a regimului. Și după toate ce se întâmplă cineva mai poate afirma că în cadrul negocierilor nu s-au abordat probleme politice și că partea moldovenească (cu excepția celor care locuiesc peste Nistru) nu a fost umilită în ultimul hal? Și după toate ce se întâmplă cineva mai crede că Pachetul Energetic Trei poate fi implementat, iar gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău nu va fi lăsat de izbeliște în următorii cinci ani?
În fine, până la urmă s-a rezolvat și această problemă, rușii demonstrând cât de „flexibili” sunt în relațiile cu „partenerii”. De altfel, eu nici o secundă nu am avut dubii că gazele nu vor fi sistate și că a fost vorba de o simplă avertizare de control. Or, spunea un deputat la TV că banii sunt, dar trebuie doar de găsit modalitatea cum aceștia să ajungă la MoldovaGaz, iar de acolo la Gazprom — de parcă unii ar trăi pe Lună, iar alții pe Marte.
La urma urmei, astfel de situații vor mai fi, cu siguranță, deoarece capacitatea de plată a moldovenilor nu are de unde să crească și să nu uităm că acest contract ca fost semnat pentru cinci ani, iar în această perioadă multe, foarte multe lucruri, cu semnul minus, se pot întâmpla…
