Fiind într-o excursie la Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași, cel mai mult mi s-a întipărit în minte caracteristica (prezentată de ghid) dată de marele povestitor unui popă (preot) de pe acele timpuri. Acesta trebuia să aibă picioare de cal, burtă de iapă, gură de lup și obraz de scoarță. Cel puțin, astfel se autoironiza însuși Ion Creangă care, la cele 120 de kilograme greutate și 186 cm înălțime, se încadra de minune în acești parametri. Nu știu, probabil, astăzi altceva îl deosebește pe un preot de altă lume, dar faptul că unele din aceste patru caracteristici se regăsesc la unii politicieni moldoveni mi se pare incontestabil.
Sper să nu se supere acei care se vor regăsi în umbra acestui portret, dar reieșind din faptul cum procedează unii politicieni și cum îi tratează pe cei din jur, alte calificative nici nu merită. Exemple de acest gen avem cu duiumul. Să zicem, presa afiliată socialiștilor ne-a ros urechile zilele acestea cu povești despre vizita președintelui Igor Dodon la reuniunea de la Paris, care a marcat 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial. Dacă considerăm că am căzut de pe Lună și nu ne dăm bine seama pe ce lume trăim, putem crede că președintele moldovean chiar s-a simțit egal printre egali. În realitate însă ne dăm bine seama că Dodon a fost la Paris nici măcar „a șaptea roată la căruță” și că nimeni nu l-a luat în serios. Adică, pozele de la Paris își pot ocupa locul în arhiva personală și nicidecum în analele istoriei. Ca să fiu mai explicit, pozele lui Dodon cu mai-marii lumii ar avea cam aceeași valoare ca și pozele făcute de mine, de exemplu, în compania lui Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi. Faptul că cineva a dorit să ne bage pe gât aceste fotografii și să ne convingă că astfel de „întâlniri bilaterale” (!!!) au o însemnătate istorică și că, culmea!, a însemnat un fel de dezgheț în relațiile cu vecinii, mă face să cred că Ion Creangă a fost prea îngăduitor cu… obrazul. De altfel, cel mai tare mi-a plăcut cum a fost caracterizată întâlnirea informală a lui Dodon cu unii lideri de către un portal de la noi: ”după doi ani de mandat, Dodon a văzut pe viu și alți președinți de țară, în afară de Putin”… Fără comentarii.
Dacă e să credem logicii unor persoane certate rău cu bunul-simț, o simplă strângere protocolară de mâini ar putea șterge cu buretele insultele aduse vecinilor, care trebuie tratați la fel ca părinții.
Un alt exemplu de manipulare a opiniei publice este interpretarea amatoricească, într-un fel, a Rezoluției Parlamentului European privind RM. Fiecare își scoate din context ceea ce îl interesează și ceea ce îl prezintă în culori deschise, chiar dacă documentul conține „teme de acasă pentru toată lumea”. Dacă e să credem guvernării de la Chișinău, toate sunt bune și frumoase și că, vedeți Dumneavoastră, numai acel care nu muncește nu greșește. Acest aforism este binevenit, fără îndoială, dar un document de o asemenea amploare nu trebuie „citit pe diagonală”, dar dezghiocat într-așa mod încât cetățeanul simplu să nu mai aibă semne de întrebare. Adică, cetățeanul simplu, care nu prea are timp, dar nici dorință să se adâncească în citirea unor astfel de documente, să înțeleagă că lucrurile nu sunt tocmai roz și că este loc și pentru mai bine. Cu adevărat, pe de-o parte, deputaţii europeni au menționat în Rezoluție unele realizări, dar aceștia nu și-au ascuns îngrijorarea cu privire la nivelul de corupţie, lipsa independenţei sistemului judiciar şi regresele în privinţa standardelor democratice.
Și dacă în umbra oricărui document de astfel de anvergură ne-am deprins să vedem bani, bani și iar bani, nu ar fi rău să aplecăm urechea la ceea ce ni se spune deja nu în șoaptă, dar în gura mare: susţinerea financiară pentru RM ar trebui să fie disponibilă după alegerile parlamentare prevăzute pentru februarie 2019 şi aceasta cu condiţia ca alegerile să fie organizate conform standardelor internaționale. În acest context, Rezoluția conține și un punct care ne vizează și ne bucură pe noi, ziariștii, în modul cel mai direct — până nu se vor înregistra progrese în ceea ce priveşte standardele democratice, fondurile din programele de susţinere financiară ar trebui realocate pentru susţinerea societăţii civile şi a presei independente din RM. Ba mai mult, în comunicatul oficial, plasat pe site-ul PE, ni se mai dă o speranță — „Republica Moldova este importantă pentru UE. Continui să cred într-un dialog deschis şi bazat pe democraţie cu autorităţile de la Chişinău, prin care să ajungem la o implementare completă a acestor elemente cheie din Acordul de Asociere. Aceasta este singura cale către europenizarea Republicii Moldova. Reamintesc faptul că viitorul relaţiilor dintre UE şi Republica Moldova depinde foarte mult de modul în care vor fi organizate următoarele alegeri parlamentare. Nu este vorba despre cine câştigă, este despre cum câştigă”. (Petras Auštrevičius, raportorul pe acest subiect).
În fine, dacă unii își permit să aibă obrazul de scoarță, fiindcă așa văd ei lucrurile, noi, ceilalți, nu ne putem permite acest lux, fiindcă nu suntem nici politicieni, nici popi, vorba lui Ion Creangă…
