Pe valea Nistrului se află mai multe mănăstiri vechi, iar una dintre cele mai frumoase este cea de la Japca, care nu și-a întrerupt activitatea spirituală de la începutul ctitoririi sale. La fel ca alte așezări monahale de pe malul fluviului, Mănăstirea Japca își are începuturile în stâncile ce se ridică semeț deasupra Nistrului.
După ce viața monahală a coborât la poalele stâncii, unde pe lângă biserica de vară cu hramul „Înălțarea Domnului” s-a tot dezvoltat totul în jurul ei. Perioada românească a fost una înfloritoare pentru Mănăstirea Japca.
Mănăstirea de la Japca a rezistat chiar și în fața mașinăriei sovietice, care după ocuparea Basarabiei a închis majoritatea mănăstirilor și bisericilor. Au făcut tot posibilul să facă viața comunității monahale de aici insuportabilă, mărind impozitele și recurgând la diverse acțiuni subversive, dar maicile nu au cedat. Dar mănăstirea nu a fost închisă, ci a continuat să activeze în ciuda la toți cei care i-au pus gând rău.
Pe lângă comunitatea de maici care-și fac ascultarea cu smerenie, sunt și creștini care vin aici periodic pentru a le da o mână de ajutor. Când veniți la Mănăstirea Japca nu vă limitați să vizitați doar complexul monahal de la poalele stâncilor, dar vă recomandăm să urcați și până la schitul rupestru. Totul aici pare că stă pe loc și doar apa izvoarelor din preajmă sunt dovadă că timpul nu s-a oprit.
De pe stâncile din preajmă Mănăstirea Japca se vede ca în palmă, și de sus se înțelege cel mai bine de ce înaintașii noștri au ales anume acest loc pentru rugăciune.
