Visul se schimbă în funcție de circumstanțe: în timpul războiului visam cum va veni tata de pe front și ne vom duce la oraș, unde vom cumpăra o mică bicicletă. În timpul foametei doream să se întâmple cele auzite de la băieții din satul ucrainean de peste Nistru: va veni America (ei ziceau Amerisea) și îmi va aduce mâncare”. În timpul studiului la școala din sat eram încântat de directorul școlii și visam să fiu asemenea lui, cu atât mai mult că la absolvire mi-a dăruit o carte cu inscripția: “Prin muncă și stăruință vei ajunge departe”.
Fiind elev la școala medie citeam multe cărți cu conținut istoric, fiind încurajat de distinsa profesoară Grunea Lerner. Aceasta m-a încurajat să continui studiile la Facultatea de Istorie a Universității din Chișinău. Aici majoritatea colegilor erau foști militari ruși. Pentru a evita tendința lor de a ne subaprecia, eu împreună cu alți colegi moldoveni, îndeosebi cu Alexandru Moșanu, munceam foarte mult și sub conducerea unor profesori (M. Muntean ș.a.) ne-am inclus în cercetarea științifică, fiind apoi absolvenți cu mențiune si repartizați la Academia de Științe. Aici am urmat în continuare să mă conduc de doleanțele notate pe cartea donată de fostul director al școlii sătești, ajungând profesor universitar, doctor habitat și membru al Academiei de Științe a Moldovei.
Demir Dragnev, istoric, doctor habilitat în istorie și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei
P.S.: De Ziua Internațională a Copiilor am propus maturilor să ne vorbească despre visele din copilărie realizate peste ani și cum a fost calea spre ele. Află aici și alte vise realizate, ce pot servi ca model pentru mulți dintre noi.