TABLETA DE VINERI
Pentru mine aflarea Republicii Moldova în Comunitatea Statelor InDependente (CSI) întotdeauna a fost un mister și mereu am așteptat o guvernare care ar fi tăiat poala și ne-ar fi scos din mrejele unui organism amorf, impotent, slugarnic și profund dependent de Kremlin. Cu părere de rău însă, guvernările s-au schimbat, iar noi continuăm să ne bălăcim în apele tulburi ale unei comunități în care se face și se drege după cum dorește un singur actor. Și cu mai mult regret privesc la actuala guvernare care întârzie să fructifice șansa istorică de a ne scoate de sub protectoratul Moscovei atât de cinic și atât de toxic. Or, ce ar trebui să se mai întâmple ca să ne descovoiem și noi, să ne descătușăm, să ne trezim la realitate și să demonstrăm nouă înșine, în primul rând, că merităm o altă soartă.
Recent, am aflat cu stupefacție și stupoare că rușii ne vor livra în decembrie cu peste 50 la sută gaze mai puțin decât contractasem anterior, chiar și la prețurile astronomice cu care ne-au deprins în ultima vreme. Așa, nitam-nisam, fiindcă așa a decis regele care taie și spânzură după bunul său plac. Coroborată cu obrăznicia proverbială a separatiștilor din stânga Nistrului, care sunt protejați de circa 2.000 de soldați aflați pe teritoriul unui „stat neutru” și cu coloana a cincea care mereu a fost prezentă pe malul Bâcului, această atitudine trădează mai mult decât o neputință de a supraviețui în condițiile unui război hibrid. Nu de alta, dar șantajul rusesc a depășit orice fel de „subtilitate” și este ca o carte deschisă — chipurile, abandonați visul european, fiți alături de noi în acest război, spuneți că Crimeea este a noastră, păstrați-vă neutralitatea și atunci vinul, fructele și legumele voastre vor fi cele mai bune din lume, iar gazele vor avea un preț pe buzunarul vostru, în caz contrar vă batem cu biciul. În astfel de circumstanțe a rămâne ostatec unor interese obscure și total revanșarde ar însemnă să-ți semnezi propria sentință, chiar dacă este vremea să-ți îndrepți umerii și să faci pasul decisiv spre o lume care te așteaptă. Dă-l naibii de gaz rusesc, că oricum ne va ieși pe ochi și pe urechi. Cu atât mai mult că prietenii noștri din exterior nu vor permite să murim de foame și să înghețăm de frig.
În acest context, în contrabalanță cu comportamentul Moscovei vine reuniunea din aceste zile de la Paris a peste 40 de țări prietene Republicii Moldova, printre care cele 27 de state membre UE, SUA, Marea Britanie, Japonia și reprezentanți ai 15 organizații mondiale care au decis să ne acorde un ajutor financiar suplimentar în mărime de 130.000.000 de euro. Acești bani vor fi alocați pentru energie, susținerea companiilor pe timp de criză, reforme publice sau dezvoltarea învățământului. Și, culmea!, nimeni nu a condiționat acest ajutor cu niște cerințe care contravin bunului-simț și relațiilor dintre țări, chiar dacă una este un țânțar, iar alta este un elefant. Aceste ajutoare nu sunt primele și nici ultimele, cu siguranță, iar sprijinul vine pentru că Republica Moldova a dat dovadă de umanitate în condițiile unui război la granițele sale. Aceste țări înțeleg că pacea și stabilitatea Republicii Moldova este nu doar în interesul nostru, dar în interesul Europei, în general. Nu vreau să supăr pe cineva sau să fac zâzanie, dar nume precum Kârgâzstan, Tagikistan, Uzbekistan sau Armenia, țări membre ale CSI, care ar fi trebuit să-i tragă pe ruși de mânecă și să le spună că nu în astfel de mod se procedează în relațiile cu un „aliat” sunt mai puțin sonore decât Franța, Polonia, Germania sau România.
Apropo, se zvonește că mitingurile de protest care au zguduit centrul Chișinăului în ultimele săptămâni sunt pe terminate. Logic deznodământ, care nu are nimic comun cu răcirea vremii, vreau să cred, și nici cu faptul că sponsorii au terminat banii — la fel, vreau să cred. Probabil, cine trebuie a înțeles că toate aceste eforturi sunt în van și că actuala guvernare de la Chișinău nu va ceda nici în ruptul capului, or prea mare este miza. Sau, poate, au înțeles și miile de protestatari, care erau aduși cu zăhărelul, că nu au motive să-și rupă cămașa de pe ei pentru niște vise efemere și pentru niște „lideri” de ocazie.
Și încă ceva. Chiar dacă înțelepciunea populară care spune că „tot răul este spre bine” (am în vedere războiul din Ucraina) în condițiile noastre pare cinică și ipocrită, ar fi bine totuși să revedem rostul aflării noastre în CSI și să luăm o decizie istorică de a părăsi acest organism fără viitor. Sunt convins că multă lume s-ar bucura.
