Recent, la Drochia, a fost semnat contractul de finanțare a proiectului ”Restaurarea conacului ”Russo”. Biserica, este situată în satul Măcăreuca, comuna Cotova și este o componentă a programului , Satul European, dintre primăria comunei Cotova și Oficiul Național de Dezvoltare Regională și Locală(ODRL).
Fortificarea monumentului istoric este planificată pentru o perioadă de 12 luni, managerul acestui proiect fiind Petru Flocosu. Planul prevede restaurarea complexului istorico-arhitectoral, amenajarea zonei de agrement aferentă conacului, crearea unui atelier de meșteșugărit, crearea centrului de dezvoltare și promovare a turismului rural cu sală de expoziție.
Documentar, localitatea Măcăreuca își confirmă existența la 1528, când domnitorul Moldovei, Petru Rareș, dăruiește printr-un act marelui armaș Marco Ciciuman trei sate din ținutul Soroca, printre care și Măcăreuca. La 1814 moșia Măcăreucei aparținea sfetnicului Ioan Russo, iar la 1821 nobilului Grigore Ioan Russo. Această dinastie de boieri a dăinuit mai mult de un secol.
La 1900 moșia o stăpânea Zinovie Russo. Marea Unire și reforma agrară din România l-au găsit aici stăpân pe Nicolae Russo. În urma exproprierii, pe moșia lui se constituie două sate din coloniști veniți de la Cosăuți și Holoșnița Veche – Palanca și Holoșnița Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea sa de moșie, lăsând la curte pe fiul Boris și fiica Zoie. Aceștia vând conacul și partea lor de pământ unui neamț – Gotlev.
Ultimul proprietar al curții boierești a fost preotul Mihail Ostap(ov), refugiat în România, la venirea sovieticilor. În anii 1949-1952, printr-o hotărâre a Ministerului Agriculturii al URSS, pe râul Căinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o stațiune hidroelectrică cu o capacitate de 60 de km/h, dar aceasta nu a asigurat capacitatea suficientă și degrabă a fost uitată. În vechea seliște, spun bătrânii, a existat și o mică bisericuță de lemn. Că era foarte mică, ne dovedesc „Ușile Împărătești” foarte mici și care, ca prin minune, s-au păstrat până astăzi.
