80 de ani de la anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord
Ziua de 28 iunie va rămâne ca o zi neagră în istoria noastră. Un eveniment cu mult tragism, nenorociri , dar şi minciuni şi manipulări. În această zi din 1940 Armata Roşie (sovietică ) invada Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, motivarea acestei invazii bazânduse pe fals, minciună şi cinism din partea sovietică şi în contradicţie cu normele dreptului internaţional dar şi cu dreptul istoric.
Acest evenment este apogeul cârdăşiei şi a mârşăveniei dintre regimul communist din URSS şi cel fascist nazist din Germania lui Hitler. Încă la 23 august 1939 URSS şi Germania au semnat Tratatul de neagresiune, care conţinea şi un Tratat Adiţional secret ( Pactul Ribbentrop – Molotov) şi care prevedea împăpţirea sferelor de influenţă din Europa de Răsărit. Această împărţire s-a făcut în mod josnic fără să ţină cont de părerile popoarelor vizate. Acest pact a dat start celui de-al Doilea Război Mondial, iar în septembrie 1939 Polonia este împărţită între URSS şi Germania.
La 26 iunie 1940, folosinduse şi de faptul că încă la 22 iunie 1940 Franţa a capitulat în faţa Germaniei, URSS a înaintat României o Notă ultimativă prin care aerea ca în 48 de ore să-i fie cedate Basarabia şi Bucovina de Nord. Motivul iarăşi era un fals, că adică ,,majoritatea populaţiei din Basarabia ar fi ucraineni”, deşi recensământul populaţiei din 1930 arăta că românii/moldovenii formau 56 % din populaţie. România este presată insistent şi de Germania, pentru a face cedări Uniunii Sovietice. După mai multe desbateri şi rămasă fără aliaţi, România cedează.
În data de 28 iunie 1940 l începând cu orele 14.00, Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa sunt invadate de Armatele Sovietice şi de un număr foarte mare de agenţi ai poliţiei secrete (NKVD). Chiar din primele ore se operează arestări şi condamnări la moarte. Chiar la 28 iunie 1940 este împuşcat la Cosăuţi căpitanul Epure, la Soroca sunt împuşcaţi comisarul Marafa mai mulţi funcţionari şi chiar cetăţeni de rând. Alţii au fost arestaţi şi duşi la Chşinău, unde majoritatea au fost împuşcaţi in subsolul fostului Consulat al Italiei, transformat de sovietici în închisoare. Printre cei ucişi era şi un tânăr de 18 ani din Hristici – Timofei Bostan, dar numele a majorităţii celor omorâţi în primele zile de ocupaţie nu le vom mai afla. Chiar şi cei doi soroceni care au ieşit cu drapelul roşu în întâmpinarea armatei sovietice, în curând vor fi deportaţi. Mulţi soroceni for lua calea refugierii. Pe parcursul anului 1940 – 1941 arestările vor continua şi vor culmina cu deportările în masă din 12 – 13 iunie 1941.
Este o mare crimă de a spune că ziua de 28 iunie a fost una a „eliberării”, este o bătaie de joc faţă de cei care au suferit, faţă de bunul simţ. Dacă am fost „eliberaţi” apoi de cine „eliberaţi”? De noi înşine? Pentru ce am fost eliberaţi? Ca să fim omorâţi şi deportaţi? Mai dă Doamne şi eliberatorilor aşa „eliberare” Ar trebui ca această dată să fie una de doliu naţional.
Mihai Zeamă – profesor de istorie, Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”, Soroca
