Vorniceni, portretul unui sat afectat de migrație, cu bune și rele

0
177

Pe drumul Chișinău-Strășeni e mare forfotă de dimineață, iar în aer plutește un miros puternic de smoală topită. Muncitorii repară șoseaua națională care trece și prin Vorniceni, o localitate aflată la 40 de kilometri de capitală. A fost mereu un sat mare — la recensământul din 2004 avea 5220 de locuitori. În următorul deceniu a pierdut însă o cincime din populație, astfel că la numărătoarea din 2014 avea puțin peste 4000 de oameni. Pentru a afla cum a sculptat mâna migrației satul care datează din secolul al XV-lea, am trecut pe la primărie, am depănat amintiri cu vârstnicii din localitate și am vizitat școala.

Satele pustiite, în cifre

Satul Vorniceni este doar una din localitățile din Republica Moldova în care numărul de locuitori scade continuu de la an la an. Densitatea populației pe întreg teritoriul țării a scăzut dramatic în anii de după declararea independenței Republicii Moldova. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 1989 pe fiecare kilometru pătrat locuiau 128 de oameni. Acest număr s-a redus la 110 în 2004 și la 98 — în 2014.

Străzile din Vorniceni vorbesc mai tare decât cifrele din statistici. Pe drumul care duce spre sat, bărbați cu mâinile muncite conduc biciclete uzate, iar printre case bătrânești răsar pe alocuri locuințe noi, unele chiar luxoase. Câteva femei vând de-ale gurii lângă casa de cultură.

„Nu vă duceți niciunul, ședeți acasă!”

Multor bătrâni din Vorniceni le lipsesc copiii lor. Mătușa Tamara Triboi este o rară excepție: toți cinci fii ai săi sunt acasă. Am întâlnit-o lângă primărie, cu basma albă și într-o rochie cu flori mărunte. O convingem ușor să schimbe o vorbă cu noi, dar când ajungem să discutăm despre migrație, femeia are doar cuvinte de ocară și nostalgie pentru satul de odinioară.

„Tare frumos era în Vorniceni. Așa lume multă, aveai cu cine să te distrezi, să ieși. Acum ce-i? Poți să ieși să te ucidă cineva și nu e nimeni pe drum. Totul e din cauza neajunsurilor, lumea nu are bani, nu are de lucru, se duce care încolo, care dincolo… Ai mei toți sunt acasă, eu am noroc. Nu vor să se ducă din cauza noastră, să nu suferim. Eu am un băiat, s-a căsătorit, ca oamenii, și ea s-a dus și n-a vrut să mai vină înapoi și a cerut divorț. S-a distrus și el iaca… Cum se zice, nu-i nici câine, nici ogar. De aceea le-am spus celorlalți: niciunul nu vă duceți, ședeți aici”, povestește femeia de 73 de ani.

„Migrația ne depășește”

„Cum ajungem la primărie?”, o întreb pe o femeie în centrul satului. „Mergeți înainte pe drumul acela, o să vedeți cea mai frumoasă casă. Aceea e primăria!”, ne spune ea.

Recunoaștem „cea mai frumoasă casă din sat” după drapelul arborat. În față, cresc câțiva pui de vișini și niște tufe de trandafir. Primarul Vasile Tofan ne primește în biroul său, nu înainte de a discuta cu niște localnici despre nisip pentru construcții și lemne pentru iarnă.

„În Vorniceni, de mai mulți ani se simte migrația. În sat, peste 20% din populația activă, cu potențial mai mare de muncă, este plecată peste hotare. Este greu și pentru administrația publică locală, și pentru instituțiile din localitate, pentru că mereu ne ciocnim de lipsa de cadre: nu are cine lucra. Practic, la noi, cine rămâne? Copiii, bătrânii și invalizii. Populația cu potențial activ este redusă. În toate domeniile se simte lipsa. E foarte greu să găsești la primărie specialist în relații funciare, spre exemplu. Angajăm prin concurs oameni fără pregătire în domeniu”, povestește edilul.

Vasile Tofan spune că oamenii pleacă din sat mai ales din cauza lefurilor mici. „Fenomenul migrației ne depășește. Deseori unele discipline școlare sunt predate de persoane care nu sunt specialiști în domeniu. Totodată, trebuie de cumulat mai multe ore pentru ca pedagogul să aibă o leafă”, menționează primarul.

Dezvoltă satul de baștină la distanță

Edilul-șef recunoaște că există și partea bună a migrației. Satul Vorniceni este una dintre cele 25 de localități din Republica Moldova în care au fost create asociații ale băștinașilor plecați peste hotare. Acum un an, originari din Vorniceni stabiliți cu traiul în SUA, Emiratele Arabe Unite, Italia, Portugalia și alte țări au venit acasă pentru a-și uni forțele și a fonda o asociație, care numără în prezent 600 de persoane.

„Cu toate că nu sunt multe cazuri, avem oameni care au plecat peste hotare, au acumulat o experiență și o sumă de bani, au venit acasă și au investit. Avem un agent economic care are un magazin de materiale de construcție deschis pe banii câștigați peste hotare. Proprietarii unor afaceri, deși nu au emigrat personal, dar și-au construit businessul pe banii rudelor plecate. Emigranții au un potențial extraordinar și potențialul acesta trebuie utilizat. Sau, dacă sunt peste hotare, pot să ne ajute cu idei, cu experiența lor, chiar cu resurse financiare”, crede Vasile Tofan.

Cu ajutorul băștinașilor care fac parte din asociație, au fost oferite burse de studii mai multor tineri, donații de cărți de mii de lei pentru biblioteca din sat, ajutoare pentru copiii din familii social-vulnerabile. Acum cei plecați în străinătate și cei rămași în Vorniceni lucrează la un proiect comun.

„E vorba despre un autogreder pentru Vorniceni, la care au contribuit atât cei plecați, cât și cei de aici. Cei rămași acasă au fost motivați de inițiativa manifestată de cei de peste hotare și au înțeles că le pot urma exemplul”, explică specialista pentru atragerea investițiilor din cadrul Primăriei Vorniceni, Viorica Mamaliga.

O pătrime din elevi, cu părinți peste hotare

Ieșiți de la primărie, am întâlnit mai mulți tineri în stradă. Elevii claselor a noua, îmbrăcați în bluze și cămăși albe, la pas alert, coborau de la școala din deal după un examen. Școala cu două etaje e tupilată după fosta fabrică de vin.

Directoarea școlii, Vera Butnaru, spune că anul acesta, la Liceul Teoretic „Ion Inculeț” din Vorniceni au învățat 483 de copii, de două ori mai puțini față de capacitatea școlii.

„Instituția noastră a putut dintotdeauna să ofere spațiu pentru circa 1000 de elevi. În ultimii trei-patru ani, numărul de elevi a scăzut considerabil, pe parcursul anului mulți copii pleacă și doar unii se întorc. La momentul actual avem 109 elevi cu un părinte plecat peste hotare și 15 familii unde ambii părinți sunt plecați. Din cele 15 familii, cinci elevi au deja tutelă oficială. E o problemă mare, pentru că ne dăm seama în ce constă libertatea acestor copii fiind fără părinți acasă”, explică profesoara.

Vera Butnaru povestește că la sfârșitul anilor ’90 școala avea 1100 de elevi, iar numărul lor a început să scadă începând cu anii 2000. Potrivit managerului școlar, performanța elevilor ai căror părinți se află la muncă peste hotare depinde de cei cu care aceștia au rămas acasă.

„Dacă e o bunică responsabilă sau un alt tutore, atitudinea față de școală e conștiincioasă. În cazul când părinții sunt plecați, iar copii sunt rămași fără supraveghere, sigur că avem probleme. Din păcate, avem un număr mare de absențe nemotivate, iar la nivelul gimnazial și cel liceal avem nereușite școlare din cauza că părinții nu sunt acasă”, menționează directoarea.

Pilda lui moș Vasile Macari

Pe moș Vasile Macari l-am ajuns din urmă cu greu. Voinicește, la cei 71 de ani ai săi, venea cu sapa pe umăr de la prășit. Când îi spunem că vrem să vorbim despre vornicenenii plecați peste hotare, face o pauză lungă pe care o încheie cu un oftat.

A fost specialist-mecanic timp de 40 de ani și spune că ar mai fi muncit, dar acum nu prea este de lucru în sat. Spune că vede tot mai rar tineri pe ulițe și că doar de hram se mai înviorează satul.

„Era mult tineret, iar acuma sunt duși peste hotare. Înainte o brigadă de tractoare avea 100 de oameni, iar acum n-ai de unde să o iei. Înainte era foarte frumos, băieții făceau dansuri în fiecare duminică. Satul nostru era vestit și în sport, avea echipă de volei, iar acum băieții se adună numai de hram”, oftează resemnat bărbatul.

Moș Vasile are un fiu plecat în Cehia de 15 ani. „Îi aștept în august să vină, căci ei au concediul lor, nu cum vrem noi în Moldova, aici. Doi ani n-au fost, pentru că și-au cumpărat apartament acolo. Eu singur mă descurc, vorbim la telefon și ei îmi spun: „Tată, leapădă sapa!”, „Tată, leapădă pământul!”. Iată ce-mi spun ei! Da, dragul tatei, dar eu nu pot așa. Moldoveanul fără pământ nu-i moldovean”, zice Vasile Macari.

Potrivit unui studiu realizat de IASCI (Agenția Internațională pentru Informații despre Țara sursă, organizație austriacă, non-profit), în anul 2014, 39% din gospodăriile din Moldova au cel puțin un membru de familie în migrațiune internă sau externă. În linii generale, majoritatea celor plecați pe termen lung sunt de la sate — tocmai 68%, se arată în același studiu. Un studiu al Biroului Național de Statistică din 2013 oferă o cifră și mai mare — 75%. (BNS, studiu 2013)

TOP 10 sate care au pierdut cei mai mulți locuitori în ultimii 10 ani

REPORTAJUL VIDEO INTEGRAL poate fi urmărit aici:

Vorniceni în imagini – iulie 2017

Grădinița nr.1 din satul Vorniceni este frecventată de 131 de copii. Sediul a fost renovat cu ajutorul ambasadelor României și Lituaniei, dar și al Corpului Păcii din SUA. Directoarea instituției, Maria Ursu, spune că autoritățile publice locale sunt atente la nevoile copiilor.

Fosta fabrică de tractoare și utilaj electric din Vorniceni este în prezent o clădire cvasi-abandonată. În opinia lui Ion, care se ocupă de reparația autovehicolelor vechi, dezvoltarea industriei nu mai este o prioritate pentru economia localității.

Casa de Cultură din Satul Vorniceni, pe care unii localnici o numesc „club”, găzduiește o bibliotecă, un cămin cultural și un centru de agrement.
Intrarea într-o cantină de pe str. Ștefan cel Mare, satul Vorniceni.
Autori: Imagine: Constantin Celac; text : Felicia Nedzelschi;
editor video/grafician: Constantin Taran, Andrei Gagiu; foto: Eugen Kanskii

Articolul precedentUrmărește FOTO și VIDEO de la Cupa Primarului municipiului Soroca la tir sportiv
Articolul următorAtenţie: site-urile cu ştiri false infectează spaţiul mediatic
fondat la 3.11.1998, înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat, membru al Asociaţiei Presei Independente afiliate WAN (Organizaţiei Internaţionale a Ziarelor) din anul 1999, este primul ziar din câmpia Sorocii, care este inclus în Catalogul ÎS "Poşta Moldovei", apare în limba română

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.