„Vinul moldovenesc e bun doar de vopsit garduri.” Această frază, rostită de Ghenadi Onișcenko, șeful Rospotrebnadzor, în plină crizădiplomatică în 2006, a fost mai mult decât o insultă. A fost expresiabrută a unei doctrine vechi: cine nu se supune Moscovei, plătește. Iar Moldova, prin simplul fapt că îndrăznea să critice prezența rusăîn Transnistria și să comunice cu Bruxellesul, a fost pusă la colț — economic, simbolic, umilitor.
19 ani mai târziu, putem spune cu capul sus că cei care atentează la valorile neamului nostru, nu au nicio șansă să ne oprească. Și căputem transforma orice criză în oportunitate.
Șapte ani mai târziu, în 2013, istoria se repetă. Și de data aceasta, același pretext — impurități, neconformități tehnice — însăcontextul era mai clar ca oricând: Moldova urma să parafezeAcordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Într-un singurtrimestru, exporturile către Rusia s-au prăbușit cu 66%, iar peste 40 de companii au fost afectate.
Dar între timp, noi moldovenii сu greu, dar am început să pricepemcă dependența economică este o vulnerabilitate politică, fie ea învin sau energie. Răspunsul vine nu prin diplomație sau rugămințifață de ruși, ci prin reconfigurarea strategică a piețelor de desfacere. Uniunea Europeană a reacționat ferm și rapid. Înoctombrie 2013, Bruxellesul a liberalizat complet importurile de vin moldovenesc. Două luni mai târziu, în decembrie, s-a lansatbrandul național „Wine of Moldova. A legend alive”, cu sprijinulSUA, al Suediei și al BERD.
În paralel, USAID investește peste 17 milioane de dolari îndigitalizarea industriei, crearea registrului viticol, trasabilitate, asistență tehnică, rebranding și deschidere către piețele occidentale. În loc de embargo, Moldova primește stimul de modernizare.
Între 2014 și 2022, ponderea exporturilor către Uniunea Europeanăcrește de la 15% la peste 60%, în timp ce Rusia scade sub 10%. În2022, exporturile de vin către UE depășesc 55 de milioane de dolari. Către Rusia, ajung sub 8 milioane. Iar în 2023, vinul „Late Harvest Traminer 2019” produs de Fautor este desemnat cel maibun vin al anului la London Wine Competition.
În cinci ani, vinurile moldovenești au adunat peste 500 de medaliiinternaționale. Soiurile autohtone — Feteasca Neagră, Viorica, Rara Neagră — și-au făcut loc în portofoliile celor mai respectațidistribuitori europeni.
Iar Rusia? A continuat să joace același joc: presiuni tăcute, listenegre, suspendarea licențelor de import, obstrucții administrative. Însă efectul s-a diluat. În 2025, industria vinului din Moldova estestabilă, diversificată și matură. Exportă în peste 75 de țări. Nu maicere permisiunea nimănui.
Ce n-a reușit sprijinul politic în două decenii a reușit cinismulimperial în două valuri de embargo: a forțat Moldova să se modernizeze, să-și schimbe dependențele și să transforme o vulnerabilitate într-un avantaj competitiv.
Vinul pe care Onișcenko îl desconsidera public e astăzi premiat la Londra. Noi am făcut acest salt și îl putem repeta. Vinificatoriimoldoveni au demonstrat prin dragostea lor față de muncă – aroganța, umilirea și șantajul nu îi pot opri. Moldovenii au făcutvinuri până la URSS și Rusia. E în sângele poporului nostru, iarastăzi cu vinurile noastre sunt pe rafturile europene, americane, chinezești, toți cei care vor, pot să aprecieze cu adevărat vinul de calitate și munca depusă pentru a-l fabrica. Ce ne-a dat Rusia – aroganță, umilință și ne-a forțat să ne rupem de ceea ce credeam căeste o piață tradițională. Însă, vinul moldovenesc nu e doar un produs de export. Este dovada că unele industrii supraviețuiesctocmai pentru că au mers înainte cu capul sus și demnitate atuncicând fost puse la zid. Și că unele insulte pot avea un gust foarteamar. Dar finalul, rămâne efervescent și european.
Analiza este efectuată de către Andrei Curăraru, expert WatchDog.MD.
SURSA: ea.md
