Născut în județul Soroca, în 1865, Constantin Stere a traversat imperii, ideologii și epoci, devenind unul dintre cei mai influenți gânditori și lideri politici români. De la exilul în Siberia la rectoratul Universității din Iași, de la poporanism la Unirea Basarabiei cu România, viața sa e o lecție de curaj, intelect și devotament civic.
Un destin început în exil și șlefuit prin autodidactism
Constantin Stere s-a născut la 1 iunie 1865 în satul Horodiște, județul Soroca, într-o familie înstărită. La doar 18 ani, idealismul său narodnicist îl costă libertatea: este arestat de autoritățile țariste și trimis în Siberia, unde va petrece aproximativ nouă ani. Departe de casă, în exil, își dezvoltă o vastă cultură autodidactă, studiind filozofie, sociologie, economie și drept.
Revenirea și ascensiunea în lumea academică
Reîntors în spațiul românesc în 1892, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași, unde se remarcă imediat. În 1897 își susține cu succes teza de licență „Evoluția individualității și noțiunea de persoană în drept”, debutând astfel în cariera juridică. Peste doar patru ani, este numit profesor suplinitor, apoi titular, iar în 1913 ajunge rector al Universității din Iași — funcție pe care o va părăsi în 1916, pe fondul controverselor politice.
Un pionier al dreptului constituțional și apărător al țăranului
Stere a fost primul profesor din România care a predat Drept constituțional, contribuind decisiv la cristalizarea acestui domeniu în știința juridică românească. A elaborat cursuri, tratate și chiar un anteproiect de Constituție pentru Partidul Țărănesc, al cărui program și doctrină le-a conceput în întregime.
În același timp, a fost una dintre cele mai puternice voci ale poporanismului, ideologie socială centrată pe emanciparea țăranului. A militat pentru împroprietărire, vot universal și reforme democratice. În 1918, în calitate de președinte al Sfatului Țării, a jucat un rol crucial în înfăptuirea Unirii Basarabiei cu România.
Politician, jurnalist, scriitor
A fost de peste zece ori deputat și a ales să reprezinte constant județele din Basarabia. A fost prefect de Iași, ajutor de primar, senator de drept și consilier municipal. De asemenea, a fost fondator și conducător al revistei „Viața românească”, unde a promovat gândirea critică și valorile culturii române.
Opera sa cuprinde lucrări fundamentale pentru istoria dreptului, filozofie și economie politică. Pe lângă acestea, a lăsat și un roman de referință — În preajma revoluției — publicat și reeditat inclusiv în Republica Moldova și România.
Moștenirea lăsată de Stere
Constantin Stere a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în rang de Mare Ofițer în 1918 și a devenit post-mortem academician al Academiei de Științe a României. A murit pe 26 iunie 1936, lăsând generațiilor viitoare un testament moral ce rezumă întreaga sa filosofie de viață: „Să-ți faci unic judecător, pentru faptele vieții, propria conștiință” – Platon.
