Cuvântul odihnă adâncește și mai mult cutele de pe fruntea lui Mihai și-l face să o privească câteva secunde pe Eudochia. „Ei, cum ne odihnim? La sărbători, sau ce? Nu prea ne gândim la asta”, spune bărbatul cu nedumerire. Muncile grele nu au trecut neobservate. Tot mai des, cei doi se plâng de dureri de spate, de picioare, vederea mai slabă și puteri mai puține. „Nu e cum era cândva. Anii se duc și iau cu ei și tinerețea”, oftează el, trecându-și peste față palma bătătorită. Când au ajuns la pensie s-au gândit că au să mai lucreze câțiva ani, deși copiii le cereau să stea acasă să se odihnească. „La început cumva mă necăjeam, ziceam că nu mai sunt utilă, apoi am înțeles că nici puteri nu mai avem”, se liniștește Eudochia, recunoscând că a ajuns la vârsta când nu prea face față durerilor fără medicamente.
Mica aventură de sute de kilometri
A început să studieze dreptul și visa să lucreze în guvern. Însă, la scurt timp, a înțeles că, de fapt, vrea să fie mai aproape de oameni, să-i învețe, ajute și înțeleagă. Astfel, timp de patru decenii a activat în domeniul educației. Mai mulți ani a fost și directorul unei școli din regiune. Însă, când s-a pensionat a venit timpul să-și schimbe activitățile și să se întrebe ce i-ar plăcea să facă, într-o zi s-a trezit cu o nedumerire: de ce sunt școli auto, unde oamenii învață să conducă automobilul, dar nu există nicio școală pentru cei care vor să învețe să meargă cu bicicleta? „Mulți au impresia că toți pot merge cu bicicleta, dar nu e chiar așa”, constată Rene. Astfel, a decis să organizeze cursuri pentru cei care împart cu el pasiunea pentru ciclism.
În luna iulie, Rene și Mieke urcă pe biciclete și pleacă spre o țară din Europa. „Este mica noastră aventură din fiecare an”, povestește bărbatul cu părul cărunt, pielea ușor șifonată de riduri, cu o privire deschisă și zâmbet cald. El își amintește că atunci când erau tineri nu aveau bani nici măcar pentru a se caza în hoteluri și dormeau câteva săptămâni doar în cort. Acum însă preferă să se oprească la hoteluri, pentru că „vârsta oricum își impune limitele”, constată el. În ultimii patru ani, la începutul lunii decembrie, familia Rood își strânge câteva lucruri și pleacă cu nepoții și fiica în Elveția ca să schieze. „Mereu ne-am petrecut activ timpul în familie și cu prietenii. Ne întâlnim fie la fotbal, fie la biliard sau badminton, când merg, serile, să joc”, spune Rene, care este de părere că dacă vrei să fii sănătos trebuie să fii rațional cu ceea ce mănânci, ce faci și cum ai grijă de organism.
