Vasile Popuşoi s-a născut acum 80 de ani în satul Cosăuţi şi la vârsta venerabilă pe care o are încearcă să-şi umple timpul cu ceva util societăţii. A fost profesor pe timpuri la şcoala din satul Vasilcău, apoi a activat un an la actualul gimnaziu “Dumitru Matcovschi” din dealul oraşului, iar peste 30 de ani a predat matematica şi fizica la Colegiul Tehnic Agricol din Soroca. Vasile Popuşoi care este şi Cetăţean de Onoare al oraşului, în loc să-şi vadă de odihnă şi pensie, a creat un grup de iniţiativă al societăţii civile care împreună cu reprezentanţii unor structuri de stat urmează să inspecteze şi monitorizeze curăţenia din Soroca, ca să le dea pildă şi celorlalţi de atitudine conştiincioasă faţă de localitatea în care trăim. Dar uneori mai că nu-i adună cu arcanul la inspecţiile săptămânale pe membrii mai tineri. A bătut şi mai bate pragurile funcţionarilor şi responsabililor unor instituţii locale pe care-i roagă să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu nu în vorbe, ci în fapte.
− Domnule Popuşoi, aţi venit cu o iniţiativă interesantă, ca dumneavoastră din partea societăţii civile împreună cu reprezentanţii Poliţiei, Inspectoratului Ecologic, Centrului de Sănătate Publică, Primăriei, Direcţiei Gospodăriei Locativ Comunale şi altor structuri să inspectaţi starea sanitară a oraşului. Ce v-a supărat atât de tare încât încercaţi să urniţi carul din loc?
− Eu cred că noi trebuie să avem o mândrie, dar ea să nu se limiteze numai într-o anumită direcţie, dar să cuprindem toate domeniile vieţii. Prima ce se arată lumii este exteriorul, dar avem nevoie şi de interior frumos. La interior o să ne oprim mai târziu, dar exteriorul arată atitudinea noastră faţă de tot. Strada este oglinda societăţii, oglinda localităţii şi arată nivelul nostru de cultură, cum păstrăm noi curăţenia şi cum ne place nouă curăţenia, dacă avem cu ce ne mândri şi în această direcţie…
− Dar avem noi cu ce ne mândri la acest capitol?
− Nu avem cu ce ne mândri în privinţa ordinii pe stradă, în curţi, la paturile de flori, la scările şi subsolurile blocurilor şi la multe-multe altele. Numai zecile de gunoişti neautorizate care sunt peste tot cât fac. Oamenii de astăzi sunt nepăsători, dar nepăsarea sau indiferenţa este pragul morţii, spunea Cehov. Indiferenţa este o deprindere care este greu de dezrădăcinat, dar nu se duce lupta cu ea. Mentalitatea noastră este formată de nepăsare încă de pe vremea totalitarismului, când nu ne păsa de nimic, când nimic nu este al meu şi aşa mai departe. Trebuie de lucrat în această direcţie cu noua orânduire a economiei de piaţă şi să avem în vedere nivelul de cultură şi dezvoltare a personalităţilor, să nu ne mărginim numai la şcoală. Acel pedagog este şi mama cu tata, deci familia. Acei pedagogi sunt societatea, cu toţi trebuie să ducem lucrul de lămurire, mai cu seamă la generaţia în creştere. Dar ţinuta noastră, exprimarea noastră, prezenţa noastră în public lasă mult de dorit.
− Şi totuşi, cum schimbăm situaţia spre bine în oraş? Aşteptăm să-şi facă treaba responsabilii de la unele instituţii sau…
− Asta e o greşeală foarte mare să dăm vina unul pe altul, trebuie să recunoaştem vina care ne revine nouă şi contribuţia ce ne revine personal. Ar trebui să procedăm în mod delicat şi civilizat, atunci când vedem că un om aruncă ceva pe stradă. Să nu insistăm să ridice, dar să-i spunem că, cu a doua ocazie să arunce la urnă. Noi trebuie să ştim a ne folosi de urnă şi pentru un capăt de ţigară, şi pentru un chibrit, şi pentru totul. În unele cazuri putem ridica în văzul lui lucrul pe care l-a aruncat şi fără să-i spunem nimic să aruncăm în coşul de gunoi. Când eram în Ţările Baltice am văzut un cetăţean ce cred că nu locuia acolo şi care a aruncat pachetul de ţigări jos, a fost ajuns de un elev din clasa a treia-a patra şi i-a spus: nene, aţi pierdut pachetul. Cetăţeanul a spus mulţumesc şi l-a ridicat. Multe lucruri s-ar schimba dacă am avea spirit de observaţie asupra lucrurilor frumoase.
− Am înţeles că doriţi să fie păstrată curăţenia nu doar pe străzile principale, dar şi pe potecile mai ascunse pe care am mers în cadrul inspecţiilor?
− Absolut pe orice ulicioară, dar trebuie să creăm şi condiţii. Ca să ceri, este nevoie şi de condiţii, fiindcă orăşenii spun că nu au unde arunca. Avem nevoie de urne, de tomberoane de diferite tipuri, ca deşeurile să fie sortate în metale, plastic, hârtie şi altele ca să fie prelucrate. Noi ne facem înşişi rău, fiindcă aruncăm în stânga şi-n dreapta, iar lucrul acesta poate duce la infecţii şi boli. Responsabilii din diferite instituţii ar fi bine să însuşească managementul, care înseamnă o conducere ştiinţifică a întreprinderilor. Noi nu ne bazăm pe ştiinţă şi o ignorăm lucrând ca-n vremurile secolelor de piatră, mai ales într-o bună parte din sferele producătoare. Eu cred că are o importanţă deosebită autoeducaţia, autoinstruirea şi autoaprecierea, este bine ca eu să mă autoanalizez pe mine şi să-mi văd greşeala. Atunci când cineva ne face observaţie corectă, ar trebui să-i spunem interlocutorului mulţumesc că mi-ai atras atenţia şi ai avut perfectă dreptate. Dar noi de obicei ne supărăm, putem să nu ne mai salutăm şi să nu vorbim unul cu altul, dar acesta este un comportament primitiv şi neserios. Să ştiţi că omul care are mai multe probleme de rezolvat este mai dezvoltat, iar cel care crede că a rezolvat toate problemele, înseamnă că nu este dezvoltat din punct de vedere intelectual.
− Dar am văzut că avem şi exemple pozitive ce ar fi bine de urmat. Care credeţi că sunt acestea?
− Vreau să spun de părintele Sorin Huluţă că este cu o mare credinţă în suflet şi este un bun gospodar. A adus la bune condiţii biserica “Sfinţii Martiri Brâncoveni” pe lângă care sunt şi straturile de flori cu răstignirea. Pe el îl urmează şi părintele Ştefan Eftodi de la biserica în construcţie cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva”. La fel de curat şi îngrijit este în preajma clădirilor Spitalului Raional Soroca de pe strada Mihail Kogălniceanu, dar şi la câteva case particulare din această regiune. Foarte frumos este în curtea şi în scările blocului cu două nivele de pe strada Alexandru cel Bun, 20. Avem de unde lua pildă.
− Vă mulţumesc pentru implicare în speranţa că vom fi şi noi, sorocenii, europeni nu doar în vorbe şi intenţii.
Materialele au fost realizat în cadrul proiectului 
„Consolidarea independenței în mediile de comunicare din Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews.
