„Un sac de brichete este egal cu un copac salvat”

Serghei Ţârdea din oraşul Soroca, dezvoltă o afacere de producere a brichetelor. Ideea unui business propriu i-a venit de mai mulţi ani, iar procesul propriu-zis de producere a demarat acum un an. În acest scurt timp, antreprenorul a văzut atât latura pozitivă, cât şi cea negativă a micei sale afaceri, despre care ne-a povestit şi nouă.

Producerea de biocombustibili solizi este un domeniu relativ nou pentru ţara noastră, mai puţin cunoscut şi mai puţin popular, consideră mulţi antreprenori. Anume din acest motiv ei îşi propun să dezvolte afaceri în acest domeniu, fiind convinşi că, în viitor, consumul de brichete, pelete sau alte tipuri de biocombustibil va deveni o normă pentru locuitorii ţării noastre. Printre ei şi soroceanul Serghei Ţârdea. După ce a studiat piaţa de afaceri din Soroca şi a ales să studieze, iar mai apoi şi să dezvolte o afacere cu combustibili solizi în bază de biomasă.

„Am hotărât să mă lansez într-o afacere deosebită, ceva inovator, care are viitor, are o şansă să se dezvolte în continuare. Economisirea resurselor energetice, utilizarea resurselor regenerabile mi se pare o problemă actuală, iar producerea combustibilului din biomasă — o alternativă bună celui tradiţional. Aproximativ doi ani am căutat informații pe internet, cum se produce, de unde să găsim materia primă, care produs est mai solicitat, care tip de utilaj este mai practic şi mai uşor în exploatare. Am analizat mai multe secţii de producere, căutam un exemplu cât mai ergonomic şi mai uşor în exploatare”, ne spune soroceanul.

Când a găsit ceea ce căuta, a făcut şi primele achiziţii: utilajul, altă tehnică, ce-i drept cu forţele proprii nu a reuşit, aşa că a aplicat la un proiect. „Financiar e greu să-i iniţiezi o afacere. Au venit în ajutor toate surorile. O parte din utilaj l-am luat prin proiectul PNAET, prin care am obţinut un credit pentru tineret până la 30 de ani cu o parte de grant. Am procurat două utilaje din acest proiect. Pentru a procura toate cele necesare, am luat totuşi şi un credit din bancă”.

Secţia de producere este amenajată în satul Pârliţa, la vreo 20 km de la or. Soroca, un lot de pământ procurat mai devreme de familia Ţârdea a prins bine pentru viitoarea afacere. „Am avut fericita ocazie să procur o bucată de pământ acolo, pe locul fostei ferme de vite. Ferma a fost distrusă, dar a rămas o carcasă, nişte rămăşiţe din temelie. După ce am achiziţionat terenul, am procurat şi acea carcasă, deţinută de săteni la cota valorică”, îşi aminteşte antreprenorul. Ulterior a restabilit temelia şi în baza acesteia a construit o hală, în care a şi amenajat secţia de producere. Materia primă, fie că este vorba de paie, rumeguş de lemn sau coji de floarea-soarelui, piaţa de desfacere, dar şi angajaţii sunt câteva provocări pe care le înfruntă businessmanul.

„Luând în consideraţie că e o muncă de sezon, activăm 2-3 luni în an, angajez 4-6 persoane. Greu a fost să găsesc oameni cu care să lucrez. Am început lucrul cu doi oameni. Deşi mulţi se plâng de lipsa unui loc de lucru, nu s-au grăbit să se angajeze. Când puneam anunţuri de angajare prin sat, speram că vor veni mai mulţi doritori şi voi avea de unde alege, dar oamenii sunt pasivi. A fost un paradox pentru mine”, îşi aminteşte domnul Ţârdea.

Procesul de producere e şi simplu şi complicat, opinează antreprenorul. Simplu, pentru că la producerea brichetelor nu se adaogă altceva decât biomasa, şi complicat, deoarece deseori materia primă necesită a fi prelucrată suplimentar, ceea ce înseamnă şi cheltuieli suplimentare.

„Majoritatea materiei prime o cumpăr. Dacă aceasta are fracția de până la 4-5 mm, se exclud câteva etape de prelucrare, dar dacă e mai mare, atunci trebuie să o trecem prin tocător, unde e fărâmiţată până la fracţia necesară, după care merge în presă unde este presată şi brichetată”, se referă mai mult la rumeguşul de lemn şi crengile de pomi fructiferi sau din pădure, explică businessmanul. „Complicat este să găseşti materia primă, multe ateliere de tâmplărie s-au închis şi e greu de găsit „struşcă” de lemn. Dacă vrem să facem din resturi de lemn, suntem nevoiţi să găsim materia primă pe câmpuri şi să p prelucrăm: crengi din livadă, din pădure etc., aceasta necesită efort şi cheltuieli suplimentare, deoarece folosim transport, tocător de crengi. Nici cu paiele nu e mai uşor, recunoaşte antreprenorul. Nu toţi producătorii agricoli acceptă să vândă paiele, mai mult, unii sunt gata să le ardă pe deal decât să ni le vândă. Am avut o experienţă negativă în acest sens. Am rugat o persoană să-mi dea paiele, să le balotez şi să le iau de acolo, astfel lăsându-i câmpul curat. A refuzat, iar la finalul lucrărilor pur şi simplu le-au dat foc. Unii cer bani suplimentar pentru fiecare balotă de paie… Totuşi, am parteneri de încredere, cu care am stabilit legături serioase. Atunci când este vremea recoltei, sunt sigur pe ei”.

Acest tip de combustibil are mai multe avantaje, susţine antreprenorul, deşi sunt şi unele dezavantaje. „Brichetele din „struşcă” de lemn sunt curate, fără alte adaosuri. Din paie de grâu curat nu-i prea bine, el arde bine şi durează o perioadă mai îndelungată, neajunsul constă în faptul că lasă multă cenuşă. De aceea adăugăm 30% de rumeguş de lemn sau coşi de floarea-soarelui. Folosind brichete pentru foc nu avem nevoie de lemne, cărbune. În plus, nu necesită alte cheltuieli, se aprind uşor, chiar şi de la hârtie. Sunt ieftini, ecologici, pot fi utilizaţi pentru sobele tradiţionale, cazane pe combustibil solid. Preţul brichetelor variază între 2000 şi 2300 lei pentru o tonă, adică echivalentul a cinci metri cubi de lemn, având în vedere preţul lemnului, vedem diferenţa. În plus, lemnul trebuie tăiat, despicat, unii pot face asta singuri, alţii trebuie să plătească cuiva, deci alte cheltuieli.
Totodată, diferenţa constă şi în faptul că în producerea brichetelor materia primă trebuie să fie uscată, procentul de umiditate nu mai mare de 11%. Prin procesul de brichetare el încă se mai usucă, astfel, la final brichetele au umiditatea de circa 5%. Ca să aduci la astfel de stare lemnul, este aproape imposibil. Iar dacă lemnul e mai verde, mai umed, atunci în timpul arderii în soba sau cazan, o bună parte de căldură se foloseşte la evaporarea apei”, susţine soroceanul.

Deocamdată principalii clienţi rămân a fi consumatorii casnici, producţia fiind comercializată prin magazinele de materiale pentru construcţii şi la pieţele din raion. Totodată, afacerea este promovată activ prin anunţuri în ziar şi internet. ”Am participat şi la Festivalul mărului, cu o expoziţie improvizată, cu informaţii despre produsele noastre pe pliante şi fluturaşi pe care le-am împărţit tuturor doritorilor. Nu am recuperat investiţiile, suntem încă la început, învăţăm în continuare domeniul, piaţa…”, se arată optimist şi deschis pentru propuneri de colaborare domnul Ţârdea.

Concurenţa nu sperie tânărul antreprenor, decis să dezvolte în continuare afacerea. „Sunt optimist, deoarece suntem la început de cale, atât eu, cât şi acest gen de activitate. Luând în considerare că avem credite, avem un motiv în plus să nu lăsăm mâinile în jos, să muncim şi să ne dezvoltăm în continuare, să sperăm la un viitor mai bun, să promovăm utilizarea brichetelor pentru foc şi economisirea resurselor naturale, or un sac de brichete este egal cu un copac salvat”.

Text şi foto: Tatiana Mitrofan

Materialele au fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea independenței în mediile de comunicare din Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews.