TABLETA DE VINERI. În original, Poetul Grigore Vieru cere de la Dumnezeu o ploaie cu stele, dar eu îmi permit o mică parafrazare cu care, sunt convins, va fi de acord o bună parte dintre acei care citesc aceste gânduri în glas, or, conform prognozelor meteorologilor, și duminică, 11 iulie, sunt posibile ploi și dacă acestea ar fi și cu… minte — bine ar mai fi! De altfel, eu exprim deschis această rugăminte nu pentru prima dată, dar nu știu cum nu prea am avut baftă: ori nu am fost prea bine auzit, ori nu eram acasă și eu când s-a împărțit norocul (politic). Pe de altă parte însă, ajunge cu smiorcăielile și lamentările — până la urmă, omul își face norocul și cu propriile mâini (voturi) și poimâine chiar este cazul să schimbăm ceea ce se poate de schimbat, dacă ne pasă cu adevărat și dacă mai dorim să fim în rând cu lumea bună.
Probabil, mulți dintre noi își fac cruce că tot tămbălăul și tot bazarul legat de campania electorală a luat sfârșit și că, într-un fel sau altul, societatea revine la normalitate — dacă se poate vorbi de normalitate în condițiile Republicii Moldova. Concurenții electorali, unii dintre ei de-a dreptul certați cu bunul-simț și obraznici peste măsură, nu ne vor mai mozoli ochii de la ecranele televizoarelor, adepții și susținătorii lor nu ne vor mai pune macaroane pe urechi și sare pe coadă, lacheii și lingăii își vor băga coada între picioare și se vor retrage în anonimat, iar tonele de hârtie pe care au fost tipărite și tirajate minciunile și promisiunile deșarte vor ajunge acolo unde le este locul — în gura focului, fiindcă și hârtiei nevinovate îi este rușine de ceea ce au mâzgălit mulți dintre pretendenții la voturile noastre. În linii mari, după data de 11 iulie, societatea se va împărți în două grupuri mari: partidele/blocurile care au participat la scrutin și noi, electoratul. La rândul lor, acestea se mai împart în alte, cel puțin 2 subgrupuri — acei care au câștigat și acei care au pierdut. Cu toate consecințele de rigoare și concluziile care trebuie făcute pentru a găsi „explicații” la ceea ce s-a întâmplat.
Bunăoară, să luăm partidele/blocurile/independentul care au râvnit un loc în parlament. Nu încape îndoială că motive de a deschide șampania vor avea nu mai mult de 3-5 candidați electorali, restul de 18-20 fiind nevoiți să caute motive și scuze pentru eșecul suferit, fiindcă nimeni și niciodată nu va recunoaște că din start au existat premise plauzibile și destui factori obiectivi ca trenul lor să nu se oprească în gara „Parlament”, nici acum și, foarte probabil, niciodată. În acest context îi înțeleg perfect pe acei care au participat în campanie fie în rol de spoileri, fie în rol de ciucă a bătăilor — chipurile, ce-am avut și ce-am pierdut! Aceștia și-au dezmorțit nițel oasele, au mai ieșit în lume, și-au demonstrat incapacitatea și chiar prostia, dar ce mai contează toate acestea când cineva a zis ”Trebuie!”. Adică, ce pretenții poți să ai de la un partid care are doar președinte și ștampilă? Mai greu le va fi celor care din varii motive, inclusiv din intenții bune și frumoase, s-au avântat în această luptă (personal cunosc două, cel puțin, partide — unul de pe stânga și altul de pe dreapta, ambele cu șanse efemere de a accede în legislativ, care chiar au oameni și programe demne de tot respectul), în care logica și mintea contează mai puțin decât ipocrizia și prostia. Ce vor face acești oameni duminică noaptea, cum vor trece peste acest eșec usturător, cine le va linge rănile și, cel mai important, ce vor face mai departe — își vor strânge valizele sau vor crede că electoratul moldovean le va mai da o șansă și că au pierdut doar o luptă, nu și războiul?
De cealaltă parte, ce sentimente vom trăi noi, alegătorii, în acea seară de pomină? Cine își va freca palmele de plăcere și cine va lua picături cardiace și își va pune cenușă pe creștet? Cine va blestema clipa când a votat nu cu cine trebuie și cine va râde sarcastic de romanticii care întotdeauna cred în bine, dar mereu își dau votul aiurea? Cine va avea puterea să treacă peste un eventual eșec și cine va lăsa mâinile în jos, pe motiv că „nu este dreptate în această lume”? Pentru ca răspunsurile la aceste întrebări să nu fie apocaliptice și pentru ca ziua de luni să fie una plină de soare și de speranțe, mai avem câteva ore de meditare și de reflecții asupra celor ce s-au întâmplat și a celor care se vor întâmpla după 11 iulie. Or, oferte am avut chiar mai multe decât era cererea și a venit timpul să-i dăm stomacului astâmpăr și să punem mintea în mișcare. A venit timpul să tăiem creanga de sub picioarele celor care cu ironie și dispreț ne râd în față și votează la mișto. A venit timpul să facem duminică alegerea de care luni nu ne va fi rușine…
În fine, partea a doua din versul Marelui Poet Grigore Vieru este următoarea: ”…Și spală Pământul, și spală-l de rele!”. Așa să fie! Iar la această mare „spălătorie” să ne aducem aportul fiecare. Așa să ne ajute Dumnezeu!