Tableta de vineri. PACTUL DE NEAGRESIUNE „SANDU-NĂSTASE” sau DE LA DRAGOSTE PÂNĂ LA URĂ ESTE DOAR UN PAS

0
65

  Pentru a nu da motive de jubilare cârcotașilor și pentru a nu lăsa loc pentru interpretări (gen autorul nu înțelege nimic din subtilitățile politicii moldovenești), doresc să fac două precizări obligatorii: unu — am ales să utilizez formularea „Sandu-Năstase”, deoarece consider (dacă greșesc, rog să mă iertați) că cei de la PAS, atunci când au precizat despre ce fel de pact este vorba, i-au avut în vedere, în primul rând, pe foștii (deja?) colegi din Blocul ACUM, și doi — când am zis despre dragoste și ură nu m-am gândit nici o secundă la sentimentele ca atare, dar la marea diferență care există între ceea ce spun și ceea ce fac unii actori politici.

Nu de alta, dar nu ne puteam ascunde după deget și nu avem dreptul să recunoaștem că Blocul ACUM există doar pe hârtie și doar ca o amintire frumoasă, dar cu destule conotații triste (gen alianța cu socialiștii lui Dodon, care nu doar a fost alogică și nocivă, dar care ne-a împărțit și mai tare în două grupuri distincte — acei care au crezut în așa-zisa „alianță situativă” și acei care nu au crezut din start în astfel de tandeme odioase). Așadar, nimic mai mult și nimic personal, or trebuie să fii căzut de pe Lună ca să nu-ți dai seama că în condițiile de azi, când interesul joacă fesul, a vorbi despre neagresiune înseamnă a face valuri într-un lighean cu apă.

De altfel, reacția celor vizați de PAS nu s-a lăsat așteptată și, cum era „normal”, PPDA nici nu are de gând să răspundă afirmativ la acest apel. Cel puțin, vicele Alexandru Slusari a declarat, cu subiect și predicat, cum se zice la București, că „…formațiunea pe care o reprezintă nu va semna acest acord, până când nu va fi o claritate în privința intențiilor celor de la PAS”. Ba mai mult, Slusari declară că insistența pe semnarea unui astfel de pact ar însemna ca fiecare partid de dreapta să meargă la alegerile prezidențiale cu candidatul propriu, idee care nu se regăsește pe masa de lucru a formațiunii. În traducere aceasta ar însemna că PPDA rămâne ferm pe poziții și dorește un singur candidat al dreptei, iar cine gândește altfel nu are decât să semneze pactul de neagresiune. Lucru care se va produce, după toate probabilitățile, în viitorul apropiat, fiindcă alte partide de dreapta nu ar fi contra să semneze pactul și, după cum se zvonește prin târg, foarte curând va avea loc o întâlnire a celor care gândesc europenește (poate când Dvs. citiți aceste rânduri, această întâlnire deja s-a produs), dar acest lucru nu cred că ar satisface orgoliile PAS-ului, or una este să ai înțelegere din partea unor colegi extraparlamentari, fie și cu pondere în societate (PUN sau PLDM, de exemplu), și alta este să fii înțeles de un partid parlamentar, chiar dacă acesta nu prea stă bine în sondaje. Adică, intențiile PAS-ului, al cărui lider în sondaje aproape că îi suflă în ceafă lui Dodon, sunt mai mult decât clare și nu permit vreo interpretare — formațiunea nu poate să-și calce pe propriile orgolii și să joace după cum îi cântă PPDA.

Pe de altă parte, până când Andrei Năstase ține legătura cu colegii de bloc prin „interpuși” gen Alexandru Slusari, fratele mai mare al liderului PPDA, Vasile Năstase, arde, se pare, ultimele poduri prin niște declarații care nu pot fi considerate prietenești și colegiale. Recent, deputatul Năstase afirma cu nonșalanță că… trollii PAS atacă liderii formațiunii. Într-un mesaj pe rețelele de socializare acesta s-a dezlănțuit la adresa colegilor cu o vehemență demnă de fapte mai bune, chipurile „…hoardele de trolli s-au regrupat, au schimbat tactica și stăpânii,…trollii „galbeni, roșii, albaștri, de toate culorile sar ca păduchii în frunte, lăsând comentarii negative la postările membrilor PPDA”. Și după astfel de declarații cineva mai crede că poate exista o colaborare dintre cele două formațiuni? Să fim serioși, pisica neagră a trecut clar și răspicat prin fața celor două formațiuni și nimeni nu mai crede că se poate încleia ceea ce a fost cândva. Chiar dacă… și cândva alianța era „betonată rău” mai degrabă, pardon, pe muci decât pe ciment marca 500.

În fine, dacă vă interesează și părerea mea cu referință la semnarea astfel de pacte de neagresiune o spun pe șleau: am fost, sunt și voi fi împotriva limbajului de război în relațiile dintre partide, fiindcă astfel de documente nu-și au rostul (una este să semnezi o hârțoagă și alta e să respecți ceea ce ai promis), iar un pic de „agresiune”, decentă și civilizată, nu strică niciodată. Unde ați văzut copii cuminți, babe frumoase și partide politice pașnice și pufoase ca pisicile de Angora, când vine vorba de cașcaval și pâinică cu unt? Și când, dacă nu în campaniile electorale, trebuie să stăm strâmb și să vorbim drept?

Și încă ceva. Până când partidele de dreapta se scarpină la ceafă, socialiștii și democrații, după cum afirmă gurile rele, sunt gata să încropească o alianță, de altfel mult mai logică și mult mai adecvată decât alianța dintre PSRM și Blocul ACUM. Se pare că tatonările dintre cele două formațiuni sunt pe ultima sută de metri și că ceea ce trebuia să se întâmple se va întâmpla…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.