Pe cine, mama măsii, să votez la 20 octombrie?

0

A luat sfârșit încă o etapă a campaniei electorale 2019. Mii de cetățeni activi s-au avântat într-o cursă care nu poate să aibă învinși, ci numai învingători. Or, odată înscris în bătălia pentru o funcție înseamnă un pas înainte, înseamnă că cutare și cutare chiar nu sunt indiferenți de ceea ce se întâmplă în jur și că omul dorește să pună umărul la scoaterea localităților din mocirlă. De altfel, știu că mulți dintre noi privim cu scepticism la curajul unor anonimi care fără complexe și scrupule își bagă capul acolo unde nu au mai fost și de unde, câteodată, multă lume pleacă „cu muzică”, dar… să nu ne grăbim cu concluziile, să privim în oglindă și să ne punem cenușă pe creștet — dar de ce noi, atât de frumoși și deștepți, buni numai de criticat și de pus note cuiva ascundem capul în nisip și ne facem morți în popușoi? De ce noi, cei mulți și indiferenți, nu punem serios osul la bătaie, dar preferăm să dăm sfaturi de pe marginea terenului politic? Întrebări deloc retorice, de aceea nu ar fi rău să medităm asupra lor.

De altfel, nu acei care s-au înscris în cursă au nevoie de consolare și de compătimire — vezi, Doamne, ai putea să găsești în urna de votare doar votul tău și a rudelor apropiate și să te faci de rușine. De compătimire și de consolare avem nevoie noi, alegătorii, care la 20 octombrie vom fi puși în fața dilemei: pe cine, mama măsii, să votez ca să fie… și lupul sătul, și oaia întreagă. Pentru mine personal, să știți, aceasta chiar este o problemă și anul acesta nu va fi o excepție. Nu de alta, dar oferta este atât de mare, încât ți se învârte capul și nu mai înțelegi de unde într-o țară atât de săracă și măcinată de interese și ambiții s-a luat atâta lume bună. Or, vorbeam mai sus de curajoși, dar… nici chiar așa. Nici chiar 12 candidați pentru un loc de primar la Soroca și nici 21 pentru Chișinău. Dă-o naibii de treabă, înțeleg eu că fiecare este cu ambâțul său, dar chiar ne puneți pe noi, electoratul, în galoși. Să zicem, bunăoară, că eu sunt unionist convins și că locuiesc la Chișinău, unde din cei 21 cel puțin 8-9 sunt unioniști, într-un fel sau altul. Ce să fac, cum să procedez, ca să nu dau cu bâta-n baltă? Care din ei, mama măsii, este acel care are nevoie de votul meu pentru a accede măcar în turul doi? La o adică, nu mi-e rușine și cu situația creată la Soroca, unde nici unul din cei 12 nu-mi sunt dușmani (și, implicit, ar putea pretinde la votul meu), iar vreo 5-6 sunt la fel unioniști și, să știți, nu așa, unioniști de ocazie, dar… unioniști-unioniști. Cum să fac și ce să dreg, în câte părți trebuie să mă rup pentru ca votul meu să nu meargă la cel care nu îl merită.

Pe de altă parte, mai există o categorie de candidați care au un tupeu demn de fapte mai bune. De exemplu, mă mir foarte mult când văd printre candidați persoane care au ocupat funcția râvnită sau alte funcții la fel de importante, dar nu au făcut suficient sau aproape nimic un amar de ani, persoane din cauza cărora nu s-au implementat niște proiecte sau în pofida cărora s-au făcut și niște lucruri bune și care astăzi ne aburesc mințile cu aiureli de genul „…mai dați-mi o șansă pentru ca să…”. Ce „să”, domnilor curajoși (de ocazie), și pentru ce, stimabililor? Văd în lista candidaților la funcții oameni care anterior blestemau ziua când au decis să devină primar, iar astăzi s-au băgat din nou în această bătălie. Ce să mai fie și asta – o dragoste atât de mare pentru oameni, încât îți pui sănătatea pe altar sau este vorba de altceva, de un soi de mazochism moldovenesc? Numai, vă rog, să nu vă supărați pe mine și să nu mă considerați cretin, fiindcă nu am avut pe cineva concret în vedere, dar dacă totuși cineva s-a simțit cu musca pe căciulă, eu ce vină am? Vorba ceea, la 20 octombrie alegătorul să vă judece…

Pe de altă parte, dacă la orașe întotdeauna nu a fost lipsă de candidați, fiindcă lumea este mai „prodvinutaia”, iar interesele poartă fesele, de la o vreme situația aceasta se observă și în localitățile rurale. Dacă o să priviți oferta pentru alegerile locale generale 2019 o să observați că sunt sate și comune care au câte 6-7-8 candidați la funcția de primar. Lumea s-a emancipat și la țară și astăzi mulți trăiesc și acționează cum le dictează interesul și nimeni nu mai pleacă urechea la vorbe gen „dar ce va zice cutare sau cutare”? Ba mai mult, se pare că pe unii nici nu-i interesează rezultatul final, fiindcă procedează conform celor două principii valabile în astfel de cazuri: principiul olimpic – importantă este participarea, dar nu victoria și principiul cocoșului care aleargă după găină – dacă n-o ajung, măcar mă încălzesc.

Și încă ceva. După această etapă urmează alta, și mai „interesantă” — etapa cadourilor, pomenelor electorale, concertelor pe gratis și a punerii macaroanelor pe urechi. Iată aici, chiar v-aș sfătui să fiți vigilenți, fiindcă unii ar putea umbla cu piatra în sân și cu „chila în tureatcă”. Cât privește nedumerirea cetățeanului turmentat din opera nemuritoare a lui Caragiale, vă promit că vom reveni la această întrebare, dar ceva mai târziu, în vinerea Paștelui. Pardon, în vinerea scrutinului…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.