Soarta actualului parlament se decide ÎN PRELUNGIRI SAU LA LOVITURILE DE DEPARTAJARE?

0

Practic au expirat toate termenele de constituire a unei alianțe majoritare funcționale în Parlamentul de la Chișinău. În mod normal, această stare de incertitudine ar trebui curmată și cei care trebuie să decidă nu au decât să aleagă una din două — ori se creează o majoritate parlamentară (măcar de ochii lumii), ori se numește ziua alegerilor parlamentare anticipate. De altfel, pe parcursul acestor peste trei luni s-au vehiculat mai multe termene de dizolvare a actualului legislativ, dar aproape nimeni nu s-a încumetat să opereze cu date precise, dar nu cu presupuneri „la ureche”…
Fiecare dintre noi a mers la 24 februarie la urnele de vot, fiindcă am sperat că următorii patru ani vor fi decisivi și că schimbarea nu se va lăsa așteptată. Bineînțeles, ne-am dat noi seama că nu va fi ușor, că eterogenitatea legislativului ne va da multe bătăi de cap, dar nu ne-am gândit că după patru luni de la alegeri ne vom bălăci în haos și disperare. În această perioadă postelectorală am avut parte doar de o ședință a legislativului, de constituire, în rest aleșii poporului s-au întrecut în declarații deșarte și în acțiuni regretabile. Incertitudinea politică a persistat din prima zi, iar toate forțele politice ajunse în Parlament și-au arătat indisponibilitatea de a fi la înălțimea așteptărilor electoratului, chiar dacă fiecare în parte a trâmbițat că nu are un scop mai important decât a sluji intereselor alegătorilor… La rându-i, președintele Igor Dodon și-a asumat, într-un fel, rolul de mediator, dar acesta are niște interese pe care nu le poate ascunde și are, se pare, de plătit niște polițe, atât pe interior, cât și pe exterior. Șeful statului, de altfel, a fost și rămâne părtinitor în relațiile cu actorii politici și, deseori, toarnă benzină pe foc. Or, este clar că liderul (in)formal al socialiștilor are niște preferințe pe care le camuflează tot mai greu și tot mai rău. Pe de altă parte, unii deputați încă nu s-au coborât de pe baricade și se complac în rolul de protestatari. Alții se ocupă cu ce știu ei mai bine, adică cu exploatarea naivității oamenilor care pentru un pachet de hrișcă și o sticlă de ulei sunt gata să vândă tot ce se cumpără, iar ai treilea parcă au luat apă în gură și, aidoma tigrului care este gata să sară la gâtul jertfei, urmează să facă saltul decisiv. Sau să nu facă acest salt, fiindcă lor le sunt convenabile alegerile anticipate, iar „asortarea” acestora cu alegerile parlamentare anticipate chiar ar putea fi o mană cerească. Ce-i drept, ultimele evenimente din Ucraina și din România dau de înțeles că am putea avea și surprize, chiar apocaliptice pentru unii, deși… Mămăliga de atâta este mămăliga ca să nu explodeze, oricât de mult și-ar dori… mămăligarii.
În fine, dați-mi voie să cred că totuși alegeri parlamentare anticipate nu vom avea și nu pe motiv că pe cineva îl doare în pălărie de banii statului sau că cineva pune interesul comunității mai sus decât interesul personal. Pe naiba, majoritatea (nu zic „toți”, deoarece sunt și excepții fericite) se gândesc la turta lor și pe fiecare îl interesează să nu cadă din barca guvernării. Deputații din cele trei-patru-cinci fracțiuni nu-și doresc, cu siguranță, anticipate, fiindcă nu se știe dacă vor mai nimeri în liste, iar dacă vor nimeri nu se știe pe ce loc. În vorbe parcă multă lume este gata să se sacrifice în numele bunului comun, dar nu cred că în fapte mulți vor fi la fel de curajoși. Nu de alta, dar se vor găsi mii de scuze pentru a îndreptăți cutare sau cutare pas ori pentru a justifica cutare sau cutare trădare. Fluctuațiile din cadrul unor organizații locale ale Blocului „ACUM”, bunăoară, ne demonstrează că multă lume nu dorește să dea pasărea din mână pe cioara de pe gard. „ȘOR”-iștii vor face ceea ce li se va spune, înțelegând foarte bine că o „crâșă” mai de nădejde ca parlamentul, pentru șeful lor, nu poate să existe. Pe de altă parte, independenții vor merge până în pânzele albe numai să-și „întoarcă” banii cheltuiți în campania electorală. Celelalte două formațiuni, PDM și PSRM, parcă nu dau semne de unificare, dar… iată ce scrie un editorialist apropiat actualei guvernări: „…Două dintre cele mai mari fracțiuni parlamentare, PSRM și PDM, care au în total 65 de mandate în Parlament, au demonstrat o atitudine serioasă față de invitația lui Igor Dodon de a participa la discuții, în cadrul cărora fiecare formațiune și-a formulat opiniile și viziunile cu privire la ieșirea țării din criza politică și cum ar trebui să fie viitoarea guvernare în RM. Care vor fi rezultatele? Cetățeni le vor percepe în zilele apropiate, când și PSRM, și PDM urmează să anunțe ce au decis”. Adică, oamenii serioși nu pot lua decât decizii la fel de serioase. Rămâne de văzut când vor veni acele „zile apropiate” și care vor fi rezultatele.
Și încă ceva. Dacă în titlu am utilizat terminologia fotbalistică, îmi permit să fac același lucru și în epilog. Or, zilele acestea au fost la Chișinău „trei arbitri internaționali” (cine dintre ei a fost central și cine tușieri vă rămâne să judecați Dumneavoastră) și chiar dacă toți au declarat că nu au avut scopul să influențeze „rezultatul meciului”, există totuși probabilitatea că acum carul se va urni din loc…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.