De ce coaliția ACUM+PSRM ar fi mai brează decât ACUM+PDM?

0

După ce Curtea Constituțională (CC) a validat alegerile parlamentare din 24 februarie și nici un fel de sesizări și reclamații nu-și mai au rostul, toată clasa politică și acei interesați de fenomenul politic au intrat în hora declarațiilor și a presupuselor coaliții, mai mult sau mai puțin irealizabile și monstruoase.

După ce PDM, până la verdictul CC, a lansat un apel la discuții ACUM-ului, acum a venit și timpul PSRM să facă același lucru, de altfel, la fel de cinic și la fel de ipocrit. Or, dacă ne aducem aminte de istoricul relațiilor dintre aceste formațiuni (bunăoară, cine a uitat comportamentul socialiștilor în campania prezidențială din 2016?), chiar nu văd cu ce ar fi mai brează o coaliție postelectorală ACUM-PSRM decât un tandem ACUM-PDM, cu ce ar fi mai buni Dodon, Greceanâi, Ceban sau Bolea Vasile decât Plahotniuc, Candu, Filip sau Cebotari Vladimir? Cu toate acestea, unii comentatori și analiști politici pun o presiune prea mare pe umerii firavi ai ACUM-ului, împingându-l în brațele lui Bătrâncea și K. Ba mai mult, aceștia vorbesc despre o așa-zisă „coaliție situativă”, ceea ce în traducere din limba politică în limba… normală ar însemna cam tot aceea ce face un popă care cere de la Dumnezeu dezlegare pentru câteva minute pentru a-i da la bot unuia care l-a călcat pe bătătură. Deocamdată însă ACUM le-a dat papucii și socialiștilor, iar declarațiile fără echivoc ale lui Andrei Năstase nu lasă loc pentru negocieri. Cu toate acestea, nu știu ce credeți Dvs., dar eu cred că opoziția noastră (indiferent cum se numește aceasta) a căzut din nou în capcană și pentru a-mi argumenta… poziția, voi spune ce aș fi făcut eu dacă aș fi fost în locul ACUM-ului.
Zic „a căzut din nou în capcană”, deoarece consider că prima dată opoziția a clacat în toamna anului trecut, când nu a dorit să voteze în parlament modificarea Constituției cu privire la proiectul de completare a Constituției Republicii Moldova cu prevederi ce stabilesc vectorul de integrare europeană ca obiectiv strategic de dezvoltare. Înclin să cred că guvernarea venise cu această inițiativă știind bine că orice ar ieși din gura ei este respins vehement de opoziție. Adică, în loc să voteze cu ambele mâini modificarea Constituției și, la rându-i, să-i pună guvernării capcana, PL și PLDM (de PCRM nu este cazul să vorbim) și-au adjudecat o bilă neagră, bila albă revenindu-i PDM și acoliților săi din PPEM — chipurile, vedeți și Dvs. că noi ne dorim aderarea la UE nu prin vorbe, dar prin fapte, iar celelalte partide pro-europene sunt doar cu vorba… La fel s-a întâmplat și acum, după 24 februarie, când guvernarea a procedat după același scenariu, știind bine care va fi răspunsul eventualilor „parteneri”, iar ACUM a călcat pe aceeași greblă. În loc să le facă democraților o surpriză (să le pună o capcană), să răspundă afirmativ invitației (chipurile, în campanie ne-am pus cu toții poalele în cap, dar acum este timpul să ne gândim la viitorul celor care ne-au votat) și să vină la negocieri cu propuneri concrete, greu sau chiar imposibil de digerat de guvernare, cum ar fi, bunăoară, numirea unui procuror european, schimbarea componenței CEC și atâtea multe altele, ACUM s-a cramponat de niște idei fixe și de frica de a nu fi învinuit de înaltă trădare. Or, istoria cunoaște multe cazuri când oameni politici mult mai mari decât cei de pe malul Bâcului și-au călcat pe orgolii și au „trădat” în numele viitorului (în cazul nostru, viitorului european). De altfel, înțeleg foarte bine că mulți politicieni de la noi se consideră purtători de pantaloni de un alb imaculat și că nu-și pot permite luxul de a se murdări, dar… să fim serioși, nu mai sunt acești pantaloni chiar atât de imaculați chiar la toți. Și, la urma urmei, nici nu era loc pentru trădare, fiindcă guvernarea n-ar fi acceptat, cu siguranță, multe din condițiile ACUM-ului și fiecare ar fi rămas cu concepțiile sale. Adică, se putea întâmpla ca și oaia să fie întreagă, și lupul sătul — oricât de cinică ar fi această afirmație.
În ceea ce privește dorința unor analiști și comentatori de a fi martorii unui dialog PSRM-ACUM, acesta nu poate fi decât unul scris cu fuiorul pe apă, lucru deja confirmat. Prea diferite sunt aceste formațiuni pentru a găsi limbă comună în mai multe probleme de ordin strategic, dar… spre deosebire de apelul democraților, în cazul socialiștilor ACUM a părut mai flexibil și mai deschis. Mie, ca alegător, acest lucru chiar nu mi-a plăcut, fiindcă Tanda nu-i mai bună decât Manda. Pe de altă parte, sunt convins că adevărata coaliție se va face, după cum și era de așteptat, între PDM și PSRM, dar… aici totul depinde de faptul cât de supărat este Kremlinul pe actuala guvernare de la Chișinău. Dacă această supărare este mare și nu există loc de împăcare, atunci alegerile anticipate revin iarăși în actualitate…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.