STÂNGA — FĂȚIȘ CONSOLIDATĂ, DREAPTA — TOTAL DIVIZATĂ

0

Campania electorală încă nu a demarat oficial, dar partidele politice au început să tatoneze terenul, iar primele „pomene” nu se lasă așteptate. Acestea (pomenile) se ambalează în diferite forme — unele materializându-se în cuvinte măgulitoare, altele încorporându-se în lucrări concrete, un lucru însă rămâne cert: lumea politică și-a adus aminte de electorat și a început să facă cărări prin satele și orașele noastre, parcă dorind să demonstreze că toamna nu doar se numără bobocii, dar și promisiunile și minciunile. Aproape săptămânal ni se prezintă candidați uninominali, gata să ne fericească și să ne reprezinte în parlament. Multă lume (ce-i drept, mai mult fețe bine cunoscute din legislativ sau din organele de conducere ale partidelor decât oameni noi) este gata să-și sacrifice sănătatea pentru a ne reprezenta „cu cinste și onoare” în parlament). Nouă nu ne rămâne decât să ciulim urechile, să absorbim ca buretele informația care ni se prezintă, ca la momentul oportun să putem face diferența și să dăm Cezarului ceea ce este a Cezarului, iar celor care umblă cu fofârlica să le arătăm unde le este locul.

De altfel, ne va fi greu, ca niciodată, să facem la 24 februarie alegerea corectă, fiindcă oferta propusă de politicieni este destul de generoasă, iar cererea electoratului rar cine o bagă în seamă. Pe de altă parte, greu le este și actorilor politici, care s-au înglodat rău de tot și nu mai țin cont de ideologii și doctrine, punând mai deschis ca niciodată miză pe interese și ambiții. Despre prietenii și alianțe electorale este prematur să vorbim, deși scrâșnind din dinți se prefigurează și chiar se încropesc unele blocuri. Și dacă pe partea stângă și centru-stânga lucrurile mai pot fi oarecum prognozate, pe dreapta îți poți frânge gâtul, cu siguranță. Ambițiile au atins asemenea cote încât nu știu dacă va ieși ceva din această luptă pentru votul electoratului. Pe unde mai pui că și cetățenii care vor fi chemați la urnele de vot s-au mai „înhâtrit” și nu va fi ușor să-i amăgești și săi manipulezi.

Vorbind de stânga politică, trebuie să menționăm un lucru care se află la suprafață — de ceva vreme sunt lipsă de pe arenă partidele conduse de Victor Șelin (Partidul Social Democrat) și Mihail Garbuz (Patrioții Moldovei) și nu există semne că acestea să se revigoreze înainte de alegeri. Pentru mine această absență rămâne o nebuloasă, or prea activi și prea vocali erau aceștia altă dată, ca așa, hodoronc-tronc, să „muțească”. Despre partidele lui Victor Stepaniuc sau Vladimir Țurcan nici nu face să mai amintim. În schimb, pe această parte a baricadei dau serios din coate trei formațiuni cu pretenții clare la locuri în parlament, unele din ele chiar cu pretenții la majoritate parlamentară — PSRM, PDM și Partidul Șhor. Ba mai mult, există probabilitatea, dar și unele semne distinctive că aceste trei partide ar putea face un bloc, oficial ori neoficial, postelectoral. PSRM-ul este în pole-pozition nu doar grație sondajelor, care mereu au fost generoase cu socialiștii, dar și a prestației fără scrupule a lui Igor Dodon, care a uitat că trebuie să fie președintele întregului popor. La rândul său, PDM, odată cu schimbarea orientării din Pro-UE în Pro-Moldova, se lansează în fel de fel de proiecte sociale, iar fiecare zi de marți este așteptată cu sufletul la gură de opinia publică — ce noi inițiative ne vor propune democrații? Partidul primarului de la Orhei se regăsește, deocamdată, la limita accederii în parlament, dar nu există dubii că și acesta se va regăsi în viitorul legislativ. Cel puțin se creează impresia că cineva, puternic și cu mână păroasă, îi dorește pe Șhor, Tauber și K în parlament. Și nu doar pentru „ingeniozitatea” primului și frumuseții fostei președinte a federației de tenis…

Pe dreapta nu mai există forțe de talia cum era altă dată Alianța Moldova Noastră a lui Serafim Urechean sau PLDM-ul lui Vlad Filat. AMN-ul a fost aruncat la groapa istoriei chiar de liderul ei, care a schimbat partidul cu șanse reale de a deveni o forță în politica moldovenească pe un loc călduț la Curtea de Conturi, iar din PLDM s-a ales aproape că praful și pulberea. Tentativele noii conduceri a partidului de a rămâne pe piață este ușor de înțeles — pe de o parte, PLDM, ca partid politic, primește o finanțare substanțială de la stat, iar pe de altă parte, neaccederea în viitorul legislativ ar însemna o retrogradare din Liga superioară a politicii și excluderea iminentă din familia Partidului Popular European. Poate și din această cauză, prezența PLDM-ului la tratativele de creare a unei alianțe cu PAS și PPPDA este una de conjunctură — cineva crede, probabil, că partidul ar putea trece pragul electoral de unul singur. Ce-i drept, nici PAS și nici PPPDA nu se dau în vânt după astfel de parteneri și… rău fac. Or, aroganța cu care sunt priviți eventualii parteneri și condițiile impuse acestora ar putea să le joace festa. Nu de alta, dar trecutul deloc îndepărtat ne demonstrează că și relația dintre aceste două partide nu este tocmai beton armat… Cât despre alte două partide de dreapta, cu pondere cândva, aș vrea să spun următoarele: Partidul Liberal, prin prestația lamentabilă a liderului Mihai Ghimpu, mereu și-a tăiat creanga de sub picioare, iar remanierile la vârf, care se așteaptă să aibă loc, ar putea fi tardive, iar Partidul Național Liberal, condus de doamna Vitalia Pavlicenco, cică ne pregătește o mare surpriză, dar… Nu vreau să anticipez lucrurile și zic că este mai bine să așteptăm începutul lunii decembrie când ar putea (sau nu ar putea) să aibă loc un eveniment important.

În fine, ne așteaptă un sfârșit de toamnă și o iarnă pline de evenimente, de promisiuni, de lupte politice și, cum fără ele?, de pomene. Alegerile parlamentare vor fi la fel de importante, istorice, cruciale, de cotitură ca și atâtea altele. Important este să nu ne lăsăm amăgiți și manipulați și să nu ne grăbim să credem că „tot ce zboară se mănâncă”. Vorba din popor — a vorbi și a promite multe nu înseamnă a căra pietre. Ba mai mult, aceste alegeri încă nu au avut loc, iar unele guri rele spun că scrutinul din 24 februarie ar putea să nu fie recunoscut de comunitatea mondială, iar alte guri, la fel de rele, prognozează că mai spre toamna anului viitor am putea avea… alegeri parlamentare anticipate. Acestea și alte scenarii, de altfel, se încadrează de minune în noțiunea pe care eu o numesc „lume nebună”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.