Ce vom face la iarnă, fără festivaluri?

Tableta de Vineri

Când mă gândesc că vine iarna, anotimpul când în Republica Moldova nu se mai organizează festivaluri, chiar mă strânge în spate. Cum noi, moldovenii, să trăim fără manifestațiile zgomotoase și costisitoare, care fac parte din cotidian și care ne aduc tot mai aproape de Cartea Recordurilor — ca țara (cea mai săracă din Europa) cu cele mai multe festivaluri pe cap de locuitor din lume. Or, să zicem, n-o să organizezi în plină iarnă Festivalul Zăpezii sau Festivalul Noroiului (poate doar Festivalul Țuicii, la o adică)… Altfel, a devenit deja istorie o nouă ediție a Festivalului Național al Mărului (iar Festivalul Vinului la Soroca nu prea are priză) și parcă simțim un gol imens, nu vă pare?
Înțeleg foarte bine că mă asemăn cu o cioară alba, cu un strigoi care atâta și așteaptă — să toarne venin cu polonicul și să strice inima oamenilor care au depus eforturi, poate și neomenești, pentru a ne duce faima, dar vă asigur că aparențele înșeală. Nu am nici un gând ascuns, nu am nici o dorință de a turna plumb în picioarele celor care au alergat ca totul să fie bine și frumos, cu atât mai mult nu am de reglat niște conturi cu cineva, fiindcă venim din diferite domenii de activitate, dar… pe lângă bilele albe, de care au avut parte organizatorii (vezi paginile 1, 8 și 9), una-două biluțe negre nu strică. Mai cu seamă, dacă sunt și motive reale de a aduce și ceva critici, deloc răutăcioase, ba dimpotrivă, dornice de a schimba ceva și de a aduce lucrurile în albia normală. Cu o mică, dar importantă remarcă — bineînțeles, nu sunt adevăr în ultimă instanță și cele spuse de mine pot trece pe lângă urechile Dumneavoastră fără nici o problemă, dar aceasta nu mă împiedică să mă dau cu părerea.

Am citit undeva că primarul orașului Flămânzi din județul Botoșani de câțiva ani nu mai organizează manifestații de masă prilejuite de Zilele orașului și alte hostropățuri, banii dedicați anterior baloanelor colorate, banchetelor, paradelor pompoase și focurilor de artificii orientându-i la renovarea infrastructurii localității…

În primul rând, ediția actuală a Festivalului Mărului a început cu stângul și nu din motive extraomenești, fiindcă problemele legate de defecțiunile tehnice la Cetate nu țin de așezarea nefastă a stelelor pe cer și, implicit, nu suportă nici un fel de scuze. Nu putea reprezentantul UE în RM și alte înalte oficialități să aștepte ca cineva să se pieptene, când festivalul arde. De altfel, faptul că pe invitațiile trimise pe diferite adrese era numită ora fixă de deschidere a manifestației, aceasta demarând însă cu minute bune de întârziere, nu trebuie să ne mai mire — și la festivaluri, ca și la nunți, ceasurile la moldoveni au rolul de simplu accesoriu… În al doilea rând, parada tradițională urât mirositoare a naftalină, cu participarea unor instituții care nu au nici în clin, nici în mânecă cu producerea mărului, mi-a amintit de vremurile apuse ale comunismului — același patos, aceiași participanți aduși, deseori, cu arcanul, aceleași lozinci sterile și, cu mici excepții, aceleași pălării care au menirea să facă deliciul publicului, dar care în realitate fac diferența — să știe lumea cine sunt nacealnicii… În al treilea rând, chiar dacă festivalul este unul național, nu am prea văzut producători de mere din alte raioane din nordul republicii și, cu atât mai mult, nu cunosc dacă în ziua festivalului s-au încheiat ceva contracte cu consumatorii de mere de pe alte meleaguri. Ca să nu mai zic că diplomele înmânate producătorilor la unele categorii de producători au fost „pentru participare”, dar nu ”pentru merite” (fapt care l-a deranjat pe unul dintre producători venit cu o plângere la redacție)… În al patrulea, dar nu în ultimul rând, nu pot să trec cu vederea și starea dezastruoasă a carosabilului de lângă Cetate și din centrul urbei. Se creează impresia că cineva a așteptat toamna ca să înceapă lucrările de renovare, iar ce fel de renovare poate fi pe ploaie și noroi știe fiecare.
În fine, pentru a nu fi învinuit că doar critic și nu propun nimic constructiv, astăzi mai repet o propunere, pe care am transmis-o anterior unor factori de decizie de la Consiliul raional — pentru a face festivalul mai dinamic, mai frumos, mai interesant și, de ce nu?, mai ieftin, ar fi bine ca să oferim șansa unui student de la Academia de Arte sau unui elev de la Colegiul de Arte să scrie lucrarea de diplomă cu tema „Festivalul Mărului”. Vă asigur că astfel și manifestația va căpăta un suflu noi, și administrația raionului își va putea concentra atenția la rezolvarea altor probleme.
Și încă ceva. Ceva vreme în urmă am citit undeva că primarul orașului Flămânzi din județul Botoșani de câțiva ani nu mai organizează manifestații de masă prilejuite de Zilele orașului și alte hostropățuri, banii dedicați anterior baloanelor colorate, banchetelor, paradelor și focurilor de artificii orientându-i la renovarea infrastructurii localității. Mi-am amintit de această informație așa, pur și simplu, dar nu fără apropouri. Or, cel „sătul” niciodată nu-l înțelege pe cel „flămând”…

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.
2 comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.