Angela Merkel bate șaua ca să se priceapă RM: NU VEDEȚI VOI UE, CUM NU VĂ VEDEȚI CEAFA FĂRĂ OGLINDĂ!

Campania electorală pentru alegerile parlamentare ordinare este gata-gata să înceapă, iar unele partide politice și liderii lor deja tatonează terenul și fac aluzii la eventualele principii și valori care urmează să fie pedalate pentru a face electoratul buimăcit să mai creadă, încă o dată, în scenarii populiste și povești care mai de care. Cei mai nerăbdători viitori concurenți electorali se grăbesc să privatizeze și să-și adjudece slogane și lozinci care, în opinia lor, ar putea prinde la electorat. Și rar cine dintre politicieni își imaginează că socoteala de acasă nu ar putea corespunde cu cea din târg și că, de data aceasta, alegătorii au prins la minte și nu vor mai vota cu inima, dar cu capul. Pe unde mai pui că există semnale concrete și fără echivoc că unele teme și lozinci electorale nu mai pot aduce dividende, ba dimpotrivă.

Bunăoară, aflată într-o vizită oficială la Tbilisi, cancelarul german Angela Merkel a declarat, printre altele, că țara sa (care, de altfel, este, poate, cea mai importantă și mai influentă în Uniunea Europeană) susține dorința de aderare la UE a Ucrainei și Georgiei și că în următorii 10 ani aceste două țări pot să întreprindă pași concreți pentru aderare, imediat după țările din Balcanii de Vest. Ce-i drept, doamna cancelar a accentuat că nu vorbește în numele întregii UE și că aderarea celor două state nu este încă în ordinea de zi a UE. Un lucru însă pare cert: după țările din Balcanii de Vest anume Georgia și Ucraina sunt țările care ar putea face pasul spre aderare. Despre Republica Moldova, care mereu era văzută „la pachet” cu celelalte două țări, — nici un cuvânt! De parcă noi nu am fi fost, ceva vreme în urmă, o istorie de succes! De aici și concluzia (care ar putea-o trage unele partide) — tema aderării la Uniunea Europeană nu mai este la modă și nu face să pierzi timpul și banii cu niște idei aberante. Or, dacă a zis Merkel, așa o să fie!

În loc să muncim și să confirmăm statutul de țară de succes, am furat ca în codru, am trădat prietenii și am pupat mâna celui care ne bate, am scuipat în fântâna de unde luăm apă și am tolerat ca cineva să-și bată joc de munca noastră, am pus batiste pe țambal, am dat naștere la politicieni de râsul găinilor și de dragul babelor și la un electorat fără cinste și onoare…

De altfel, înainte de această declarație a cancelarului german, liderul democraților moldoveni afirma într-un răspuns dat presei de la Chișinău că „…PDM rămâne un partid proeuropean ca viziune, iar înainte de orice, PDM va fi într-o măsură şi mai mare un partid pro-Moldova, iar în toamnă veţi vedea acţiuni interesante pe această linie, cu abordări mai noi pentru politica din ţara noastră, care o să le placă cetăţenilor, fiindcă de multă vreme le aşteaptă”. Comentariile în astfel de cazuri sunt de prisos. Pot doar să mă dau cu părerea că între un partid „proeuropean” și un partid „pro-Moldova” este o distanță cam cât de la Chișinău până la Magadan și pot să-mi permit un regret și să-mi aduc aminte că astfel de afirmații am auzit și de la alte persoane cu funcții înalte politice și de stat. Să ne aducem aminte că astfel s-a exprimat, la vremea lor, și Voronin, și Dodon, care ne-au ros urechile cu idea „construirii Europei la noi acasă și numai după aceea aderarea la UE”. Adică, noi, care suntem mai breji ca toți, trebuie să edificăm această construcție de unii singuri, sub protectoratul… Rusiei, probabil.

Pe de altă parte, declarațiile doamnei Merkel nu trebuie să ne supere sau să ne facă să credem că cineva are ceva cu noi. Vorba ceea — ce am căutat, aceea am găsit. Dacă nu a mai fost tolerată și RM în dorința ei de a suge de la toate vacile posibile și imposibile, dacă nu a mai închis lumea bună ochii la năzdrăvăniile noastre! Iar noi cu ce am răspuns la această indulgență și iertare? Credeam că o să fim iertați aidoma unui copil care s-a scăpat în pantaloni nu din rea-voință, dar din motive de vârstă fragedă? Cât mai puteam să ne considerăm tineri și în tranziție? Până la urmă, cum ne-am așternut, așa și vom dormi. În loc să muncim și să confirmăm statutul de țară de succes, noi (ai noștri) am furat ca în codru, am trădat prietenii și am pupat mâna celui care ne bate, am scuipat în fântâna de unde luăm apă și am tolerat ca cineva să-și bată joc de munca noastră (probabil, când scriu aceste rânduri, rușii au mai „brăcuit” câteva zeci de tone de mere crescute în sudoarea frunții de țăranii noștri), am pus batiste pe țambal, am dat naștere la politicieni de râsul găinilor și de dragul babelor și la un electorat fără cinste și onoare…

În fine, cât mai era la libertate Vlad Filat, care mai că nu se considera prieten „la cataramă” cu doamna Merkel, altele erau și mesajele cancelarului german la adresa RM, dar de când ex-premierul este acolo unde l-au trimis prietenii de coaliție, era și (a)normal să fim tratați mai „almintrelea”. Vorba ceea, dacă te-a trădat și te-a furat prietenul, ce să mai aștepți de la alții?

 

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.