Croația — locul doi la fotbal, Albania — cu un picior în UE, iar Republica Moldova rămâne la coada vacii…

0
95
Tableta de Vineri
Victor Cobăsneanu

Evenimentele de ultimă oră ar trebui să ne dea de gândit tuturor, începând cu acei de la coarnele plugului și terminând cu acei de la guvernare. Or, țările din „categoria noastră de greutate”, ieșite și ele din imperii și lagăre, ne-au luat-o mult înainte și ne fac din mână, urcați în trenul care duce în viitor. Până când ai noștri conducători se scarpină în… ceafă, iar politicienii își pun în continuare poalele în cap, mai multe țări, unele chiar mai mici decât Republica Moldova, au înțeles că a suge de la două vaci nu-i treabă și fac tot posibilul de a fi în rând cu lumea bună, lăsând rolul de „coadă a vacii” unora care vor să trăiască și să se odihnească ca în Vest, dar să muncească și să gândească ca în Est. Și precum „curvăria politică”, vorba regretatei Lidia Istrati, nu poate fi veșnică, astăzi avem ceea ce merităm.

Bunăoară, cine dintre Dumneavoastră nu a privit cu invidie la evoluția excelentă a selecționatei de fotbal a Croației la campionatul mondial din Federația Rusă… Cine nu a fost marcat de comportamentul absolut fantastic al președintei acestei mici țări balcanice, care, pe o ploaie torențială, nu a stat în fața televizorului, dar a fost alături de fotbaliștii săi, pupându-i părintește în frunte! O țărișoară de 4 milioane de locuitori, o fostă republică din componența Iugoslaviei, a dat o lecție nu doar de fotbal, dar și de onoare și patriotism unor coloși recunoscuți și a scos pe străzile Zagrebului toată lumea! Modrici și K și-au făcut mândri și fericiți conaționalii și au demonstrat că chiar și cu puțină lume se pot face lucruri mari.

Ce-i drept, și străzile Chișinăului sunt tot mai pline de oameni în ultima vreme, dar aceștia vin în număr tot mai mare nu pentru a jubila sau pentru a-i pupa în frunte pe guvernanți, dar pentru a protesta împotriva celor care ne fac de rușine în toată lumea (vezi, bunăoară, supărarea președintelui Dodon pe acei care cer evacuarea trupelor militare străine de pe teritoriul nostru!!!), ne dau lecții de ipocrizie și cinism, împotriva celor care au încurcat propriile buzunare cu vistieria statului. Adică, ai noștri guvernanți ne-au demonstrat că și cu oameni puțini se pot face lucruri urâte și murdare…


Ar fi incorect și obraznic să cerem de la fotbaliștii (poloiștii, handbaliștii, tenismenii, boxerii…) moldoveni să repete isprava croaților — vorba ceea, cei născuți să se târască nu vor putea zbura niciodată, sau să repetăm creșterea economică vertiginoasă a Albaniei — vorba ceea, nu poți sări mai mult decât îți sunt limitele, dar nițică verticalitate și demnitate ne-ar fi aidoma unei guri de aer…


Sau cum să nu te bucuri de succesele Albaniei care, după ce ani în șir a fost considerată codașa Europei, astăzi este un pretendent real (alături de o altă țară mai mică de două ori decât Republica Moldova, Macedonia) la aderarea la Uniunea Europeană și la intrarea în NATO! Cel puțin, structurile europene le-au promis acestor două țări că, până la sfârșitul anului 2019, ar putea demara acțiunile de aderare. Unde am ajuns noi însă? Dintr-o „istorie de succes” ne-am transformat într-un eșec de proporții! În loc să avansăm pe drumul bun și să batem fierul cât e cald (multă lume considera, și pe bună dreptate, că pe vremea președinției României în Consiliul UE ar fi fost posibil să scriem Cererea de aderare, dar odată cu furtul miliardului și, mai nou, cu matrapazlâcurile legate de Codul Electoral și cu invalidarea alegerilor la funcția de primar general al capitalei ar fi o adevărată nebunie să mai crezi în astfel de perspective), ne-am tăiat cu o dârzenie demnă de fapte mai bune creanga de sub propriile picioare și nimeni nu știe cât ne vom mai bălăci în mocirla visului euroasiatic și vom dansa precum ne cântă ursul de la Răsărit.

De altfel, ar fi incorect și lipsit de sens să cerem de la fotbaliștii (poloiștii, handbaliștii, tenismenii, boxerii…) moldoveni să repete isprava croaților — vorba ceea, cei născuți să se târască nu vor putea zbura niciodată, sau să repetăm creșterea economică vertiginoasă a Albaniei — vorba ceea, nu poți sări mai mult decât îți sunt limitele, dar nițică verticalitate și demnitate ne-ar fi aidoma unei guri de aer. Ar fi incorect și chiar aberant să credem că mâine clasa noastră politică se va dezbăiera de metehnele care au făcut-o celebră, că-și va pune căuș la gură, va renunța la trecutul „glorios” și își va coase buzunarele la toți pantalonii, dar… cine a zis că nu avem voie măcar să visăm frumos?

Până una-alta, nu ne rămâne decât să construim castele din nisip, să strângem fărâmiturile de la masa bogaților, să ne bucurăm de locul din umbra celor care decid soarta lumii și să ne gudurăm pe lângă cei puternici, aidoma unui cățel bicisnic. Exact cum s-a întâmplat cu președintele Igor Dodon, pentru care Everestul aflării la Moscova (în postură de oaspete al lui Putin la meciul final) a fost o poză alături de președinta Croației, frumoasa Kolinda Grabar-Kitarovici…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.