Simona Halep și Fanfara Argintie – două lingurițe cu miere în butoiul cu dohot

0
112
Victor Cobasneanu

Nu știu ce ziceți Dumneavoastră, dar săptămâna trecută mi s-a întipărit în memorie cu două evenimente (chiar dacă acestea, diferite ca formă și conținut, după cum ar zice Marian Lupu, au avut loc în orașe foarte departe unul de altul), care nu pot fi lăsate în umbră — câștigarea primului Mare Șlem de către tenismana Simona Halep, care a spart într-un sfârșit ghinionul și a câștigat Roland Garros-ul de la Paris, făcând toată lumea fericită, și cea de-a XV-a ediție a festivalului „Fanfara Argintie”, care a avut loc la Soroca.

Cunosc foarte multă lume de pe ambele maluri ale Prutului, de diferite vârste și de diferite profesii, care au primit cu mare entuziasm victoria Simonei. Pot zice chiar că unii dintre amatorii tenisului (din Soroca și nu numai) m-au uimit prin cunoștințele lor în domeniu și prin spiritul de înalt patriotism, care poate fi cultivat și multiplicat numai de persoane deosebite, fie ele pe teren sau în tribune.



Altfel, când atâtea lucruri ne dezbină și ne plasează pe diferite părți ale baricadei, Măria sa Sportul ne unește și ne face să fim mândri că suntem români. Pentru acei care nu se interesează de sport în general și de tenis în special sunt obligat să fac o explicație — în linii mari, ceea ce a făcut constănțeanca Simona Halep în capitala Franței poate fi egalat cu un zbor în cosmos sau cu munca de ani și ani a tuturor ambasadorilor români, luați laolaltă.

Or, dacă o să facem un sondaj printre marea majoritate dintre români, de aici și de dincolo, sunt convins că foarte puțină lume o să spună cine este ambasadorul României la Paris sau Roma și foarte multă lume o să știe cine este și ce a făcut pentru Țară Simona Halep. Cu atât mai mult se referă acest la lucru la Republica Moldova (vă amintesc că și chișinăuianul Radu Albot a avut o evoluție meritorie în Franța, fiind eliminat, la limită, în turul secund), fiindcă după ce Marina Tauber a legat tenisul de gard și a plecat la Jora de Mijloc ca să scoată satul din mocirlă, tenisul moldovenesc a intrat într-un adevărat impas.


Nu cred că economia și cultura din Republica Moldova merg mână de mână… Va trebui să treacă vreme multă până când economia și industria moldovenească vor crește un colos de nivelul lăutarilor lui Nicolae Botgros ori a dansatorilor de la „Codreanca”.


Cât privește festivalul Internațional „Fanfara Argintie” din acest an, trebuie să spun că acesta a fost de o atracție aparte, fiind dizolvat de prima ediție a iarmarocului „Produs de Soroca”. N-o să intru în detalii, fiindcă aveți posibilitatea să aflați despre aceste evenimente pe îndelete, citind paginile 1, 5, 7, 8 și 9, dar și de data aceasta s-a demonstrat că muzica bună și de calitate nu are termen de prescripție și că șlagărele de trei acorduri, în interpretarea lui Gheorghe Țopa ori Ionel Istrati, nu se compară cu o piesă nemuritoare interpretată la trombon sau trompetă…

Apropo, unul dintre invitații de marcă la aceste evenimente, ministrul Economiei Chiril Gaburici, a menționat că economia și cultura merg mână de mână. Îmi permit să nu fiu de acord cu demnitarul, or cultura noastră și-a păstrat și dezvoltat valorile nu datorită economiei (care aproape că nu există), dar în pofida ei. Va trebui să treacă vreme multă până când economia și industria moldovenească vor crește un colos de nivelul lăutarilor lui Nicolae Botgros ori a dansatorilor de la „Codreanca”…

Și încă ceva. Pe lângă aprecierea eforturilor depuse de organizatori pentru desfășurarea cu succes a celor două evenimente nu pot să nu vin și cu două reproșuri, care sper să fie luate în seamă și, în măsura posibilităților, analizate la rece.

Unu — niciunul dintre vorbitorii de la tribună nu a amintit despre regretatul Grigore Zănoagă, care este întemeietorul festivalului „Fanfara Argintie” și unul dintre cei mai activi participanți și după plecarea din funcția de director al Colegiului de Arte.

De altfel, prezentatorul festivalului l-a pomenit, în timpul defilării, și pe domnul Zănoagă, dar numai în calitatea lui de dirijor al orchestrei de fanfară din Șoldănești, ceea ce mi se pare foarte puțin. Păstrarea unui minut de reculegere, bunăoară, în memoria domnului Grigore Zănoagă ar fi șters din senzația că cineva nu dorește să recunoască adevărul și că își asumă merite străine. Și doi — nu știu de ce, la defilare orchestrele din UTA Găgăuzia și Tiraspol au fost prezentate… în limba rusă (de altfel, într-o limbă rusă de mai mare rușinea).

Nu era mai bine dacă și aceste două colective, ca și toate celelalte, inclusiv artiștii din Ucraina, erau prezentate în limba română?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.