«S-a dus regele și noi am rămas cu comuniștii»

0
102
Tableta de Vineri
Victor Cobăsneanu

Acest titlu nu-mi aparține, de aceea l-am luat între ghilimele. Aceasta însă nu înseamnă că nu aș fi de acord (ba dimpotrivă!) cu afirmația ieșită din gura unui copilaș de vreo 7-8 ani, care a dat cel mai exhaustiv răspuns la întrebarea unui reporter de la București: Ce sentimente trăiți în aceste zile, când ne luăm rămas bun de la Regele Mihai? „S-a dus Regele și noi am rămas cu comuniștii”, a zis piciul.Fără îndoială, un minor se pricepe prea puțin în materie de monarhie, la fel ca și în alte forme de guvernare, dar să nu uităm de înțelepciunea populară care spune că «gura copilului adevăr grăiește» și, foarte probabil, protagonistul frazei care a făcut înconjurul României a spus-o mai mult din «intuiție» decât din cunoștință de cauză. Important este că eroul nostru a declarat ceea ce mulți vârstnici s-au temut să spună, ascunzându-se în spatele unor fraze generale și sterile.

Astfel, judecând la rece și lăsând la o parte prejudecățile și frustrările, trebuie să recunoaștem, cu mâna la inimă, că comunismul și mentalitatea de comuniști mai persistă printre noi, indiferent pe ce parte a Prutului ne ducem zilele. Numai să nu credeți că am ceva cu această ideologie comunistă, care și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul — fiecare este în drept să se închine cui dorește și cum dorește, eu am ce am cu oamenii care-și schimbă blana, nu și năravul. Or, de la independență încoace, s-au perindat și s-au dus de la putere atâtea și atâtea partide, dar noi tot cu… comuniștii am rămas. Ce-i drept, doar o mână de oameni, în frunte cu Vladimir Voronin, mai «păstrează vie» flacăra aprinsă de Lenin în «forma ei inițială», dar cu elemente noi, neocomuniste — de exemplu, cine pune mâna în foc că există o similitudine între același Voronin și proletarii de pe vremea lui Ilici, cine crede că oligarhii comuniști de azi, cu mașini luxoase și palate regești, pot fi puși pe același cântar cu marinarii cu «ghimnastiorci slinoase» și țăranii plini de sărăcie și păduchi? Bineînțeles, trăim alte vremuri, în care păduchii și râia sunt o raritate, dar prea mari sunt diferențele și prea diferite sunt scopurile promotorilor ideologiei comuniste. În rest, avem partide și lideri parveniți, cărora le este în cot de acei pe care îi păstoresc și care au un singur scop — îmbogățirea proprie și punerea de sare pe coada concurenților.

Conform ultimelor sondaje, astăzi în RM «rulește» alt partid, decât cel comunist, dar în realitate totul este pe vechi: fiii rătăcitori ai lui Vladimir Voronin (or, ceea ce a educat pe parcursul anilor liderul PCRM comuniști se numesc — Marian Lupu, Victor Stepaniuc, Violeta Ivanov, Igor Dodon și atâția alții!), chiar dacă astăzi sunt în partide cu denumiri mai puțin zgârietoare de urechi, fac ceea ce au însușit cel mai bine de la babacul — pun macaroane pe urechile electoratului și promit ceea ce nu se poate întâmpla nici în cele mai roze vise ale socialiștilor. Adică, nu doar PSRM, dar și multe din partidele care ocupă în sondaje locuri mai puțin onorabile continuă să promoveze ideologia comunistă, numai că prin alte forme și cu alte cuvinte. Ce mai la-deal la vale, la toamna viitoare avem alegeri parlamentare, dar majoritatea oamenilor cu verticalitate așa și n-au găsit răspunsul la întrebarea care îl măcina și pe eroul lui Caragiale «Și eu cu cine votez?».

Conform sondajelor, peste 50 la sută din moldoveni îl preferă pe țarul rus Vladimir Putin politicienilor autohtoni. Anapoda și profund mazochistă această opinie, care ar trebui să-i pună în gardă, în primul rând, pe politicienii de pe malul Bâcului, fiindcă nu poate fi o ofensă și o dezonoare mai mare decât să vezi cum «turma ta» preferă alt cioban…

Apropo, conform acelorași sondaje, peste 50 la sută din moldoveni îl preferă pe țarul rus Vladimir Putin politicienilor autohtoni. Anapoda și profund mazochistă această opinie, care ar trebui să-i pună în gardă pe politicienii de pe malul Bâcului, fiindcă nu poate fi o ofensă și o dezonoare mai mare decât să vezi cum «turma ta» preferă alt cioban. Dacă de ani buni dictatorul de la Kremlin, care nu dă nici o ceapă degerată pe conducerea de la Chișinău și care face mișto de noi prin intermediul Rospotrebnadzor-ului, rămâne iubit și adorat de babele și moșnegii din Basarabia, înseamnă un singur lucru — clasa noastră politică trebuie să-și dea palme și să taie poala. A tolera în țara ta «sindromul Stocholm» înseamnă că trebuie să-i lași pe alții să se ocupe de politică.

Și încă ceva. Vrând-nevrând copilașul de la București, care i-a dat titlul acestei Tablete a reflectat nu doar situația de la București, unde urgia roșie, numită PSD, continuă să dezbine societatea și să adopte legi antipopulare, dar, după cum v-ați dat seama, și cea de la Chișinău, unde comuniștii „sub acoperire” continuă să-și facă mendrele…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.