O întrebare pentru părinţi: doriţi ca şi copiii Dvs. să facă adevărată carte sau să se transforme într-o maşină de vot?

Tableta de Vineri

Dacă e să facem o retrospectivă a celor mai nepopulare reforme întreprinse în ultimii ani de guvernare (indiferent cum s-a numit aceasta), schimbările din sistemul educaţional au fost nu doar cel mai mult mediatizate, dar şi cel mai mult blamate. Or, toată lumea, de la vlădică până la opincă, chiar şi acei care la vremea lor erau aduşi la şcoală cu arcanul, s-au dat cu părerea şi au dat verdicte care mai de care. Aşa pur şi simplu, hodoronc-tronc, multă lume şi-a adus aminte că şcoala, alături de biserică și primărie, este (era?) instituţia care formează (forma?) nucleul unei comunităţi, uitând cu desăvârşire că de mai mulţi ani unele instituţii de învăţământ nu mai „nasc” ingineri, pedagogi, medici sau agronomi, dar „plodesc” viitori şomeri şi persoane care slujesc la boierii de prin Rusia sau Italia, Grecia sau Israel.

Cu părere de rău, oricât de greu ne-ar fi să recunoaştem aceasta, în foarte multe cazuri astăzi şcolile mai trăiesc doar cu amintirile, fiindcă prezentul şi mai cu seamă viitorul nu sună bine.

Altfel, dacă Republica Moldova nu era impusă de diferite circumstanţe (ce mai la deal-la vale, dacă lucrurile depindeau doar de autorităţile care s-au perindat pe la putere, lucrurile rămâneau pe vechi) să-şi declare dorinţa de aderare la Uniunea Europeană, astăzi nu aveam bătăi de cap gen trebuie sau nu trebuie reformat Gimnaziul de la Hristici sau din altă localitate. Adică, unii ce prefăceau că predau lecţii, iar alţii se prefăceau că învaţă.

Nu de alta, dar cunosc copii care au absolvit gimnaziul (şi care au organizat nişte serate de absolvire mai dihai sau de zece ori mai bogate decât nunţile la ruşi, spre care multă lume multă lume continuă să-şi îndrepte privirile) şi nu ştiu să citească, darămite să mai poată face diferenţa dintre bine şi rău, adevăr şi minciună, onoare şi aroganţă, trădare şi patriotism, când situaţia o cere. (Pentru a evita orice interpretări sau supoziţii trebuie să remarc un lucru important: de profesie sunt şi eu pedagog şi îmi scot pălăria în faţa majorităţii cadrelor didactice care îşi fac onest meseria, în pofida salariilor mizere şi în pofida tratării cu dispreţ din partea celor sus-puşi, de altfel discipoli ai lor, dar… există şi „pedagogi” printre pedagogi!). Nu aveam acum păreri diferite şi dormeam cu toţii liniştiţi de la 1 septembrie până la 30 mai. Vorba ceea, UE am dorit, aşa ne trebuie! Dacă lăsăm însă într-o parte sarcasmul şi ironiile, trebuie să recunoaştem că lucrurile sunt destul de grave şi nu dă Doamne, cum zic moldovenii, nici puiului de şarpe problemele cu care se confruntă astăzi puii de om din satele noastre fără perspectivă.

Nu dă Doamne, cum zic moldovenii, nici puiului de şarpe problemele cu care se confruntă astăzi puii de om din satele noastre fără perspectivă. Pe de-o parte, raţiunea şi dorinţa de a fi într-un pas cu lumea civilizată nu lasă loc pentru dubii — reformele în sistemul educaţional sunt necesare ca aerul, pe de altă parte, părinţii şi buneii îşi doresc odraslele mai aproape de casă — nu vedeţi câte năzdrăvănii se întâmplă în această lume nebună?

Pe de-o parte, raţiunea şi dorinţa de a fi într-un pas cu lumea civilizată nu lasă loc pentru dubii — reformele în sistemul educaţional sunt necesare ca aerul, pe de altă parte, părinţii şi buneii îşi doresc odraslele mai aproape de casă — nu vedeţi câte năzdrăvănii se întâmplă în această lume nebună?

De aici şi întrebarea întrebărilor pentru părinţi: doriţi ca şi copiii Dvs. să facă adevărată carte la o instituţie de învăţământ dotată cu cadre calificate şi toate “ingredientele” specifice unei instituţii demne de mileniul trei şi, implicit, să aibă un viitor decent sau doriţi să-i aveţi “sub mână” şi să faceţi din ei maşini de vot şi forțe ieftine de muncă pentru barosani?

Înţeleg că răspunsul la această întrebare este mai greu decât ne putem imagina, dar n-ar strica înainte de somn să nu ne lăsăm trataţi ca nişte jertfe în această luptă politică, să medităm asupra ceea ce se întâmplă şi să ne dăm seama că pe politicianul X sau Y îl doare în cot de soarta copiilor noştri. Ba mai mult, să mergem mai departe şi să le punem şi lor, politicienilor, o întrebare: domnilor, dar de ce copiii Dvs. învaţă la cele mai prestigioase şcoli, deseori nu în satul sau oraşul vecin, dar peste mări şi ţări, iar pe noi ne îndemnaţi să-i „corcolim” şi să-i ţinem mai aproape de plug şi de coada vacii? Au nu cumva aveţi nevoie de generaţii noi (fiindcă noi ne-am trăit traiul şi ne-am mâncat mălaiul) care să vă voteze fără să pună prea multe întrebări?

În fine, sunt convins că majoritatea părinţilor vor înţelege — unii mai devreme, alţii mai târziu — că reformele în educaţie nu-i trebuie lui Ghenadie Donos sau Ghenadie Muntean, or, Doamne fereşte, Bruxellesului sau Bucureştiului, dar copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri…

Felicitări tuturor cu ocazia începerii noului an de învăţământ, părinţilor — răbdare şi înţelepciune, pedagogilor — inspiraţie şi încredere că merg pe calea cea dreaptă, elevilor — note mari şi fapte frumoase…

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

*