Republica Moldova — „Eldorado” pentru separatişti şi dictatori?

La început vreau să amintesc celor care au ştiut şi să le spun celor care nu au ştiut că “Eldorado” a fost un ţinut imaginar din America, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur şi în pietre preţioase. Aceştia erau atraşi de ideea găsirii locului respectiv despre care se zvonea că avea străzile pavate cu aur, întrucât preţiosul metal era de prisos. Mulţi dintre cei care s-au aventurat pentru a găsi oraşul au murit din cauza traseului lung prin jungle şi pe diverse rute inaccesibile, dar mai ales din lipsa hranei…

Bineînţeles, comparaţia RM cu „Eldorado” este „niţel trasă de păr”. În primul rând, RM nu este un ţinut imaginar, dar unul cât se poate de palpabil, situat în chiar inima Europei. În al doilea rând, noi nu avem aur şi alte metale preţioase, iar în loc de străzi pavate cu aur avem drumuri pline de gropi şi noroi. (În schimb, avem pământuri mănoase şi oameni uşor de manipulat.) Ca să nu mai zic că pentru a ajunge pe acest colţişor de rai nu trebuie să înfrunţi foame şi să parcurgi rute inaccesibile, iar cuceritorii ne-au considerat şi ne consideră în continuare, pardon, proşti şi vânzători de idealuri. Şi totuşi… Ultimele zile ne-au demonstrat că RM, din cauza prestaţiei duplicitare a clasei politice, rămâne un loc atractiv pentru tot felul de separatişti şi dictatori, care găsesc în capitala de pe malul Bâcului înţelegere şi alinare, parteneri de nădejde şi lachei cum nu mai găseşti prin alte părţi.

Astfel, la finele săptămânii trecute, Chişinăul a primit cu braţele deschise şi într-un stil mioritic comparabil cu nebunia şi prostia un „refugiat de lux”. Este vorba de ex-liderul transnistrean Evghenii Şevciuc cu consoarta (Nina Ştanski, „ex-ministru de externe al rmn”), care ani în şir au făcut mişto de „vecinii de pe malul drept” şi au măturat pe jos cu politicienii de dincolo de râu şi care în prezent au căzut în dizgraţia autorităţilor de la Tiraspol (cică, au furat o sumă mare de bani, care a adus la deprecierea pridnestroficului). În loc să pună mâna pe acest separatist de speţă înaltă, în loc să profite de pisica neagră care a tăiat calea foştilor şi actualilor conducători ai enclavei şi să-şi caute de interesele sale, autorităţile noastre au declarat că nu-l vor extrăda pe Şevciuc. Ba mai mult, un pretins mare jurist de la un ONG ce papă bani europeni cu nemiluita spunea zilele acestea fără vreo remuşcare că „…autorităţile de la Chişinău nici nu ar avea de ce să reţină sau pur şi simplu să împiedice vreun cetăţean din stânga Nistrului, fie el şi fost demnitar separatist, să părăsească teritoriul său, dacă acesta nu face subiectul vreunui dosar”. Să-ţi faci cruce şi să dai cu pălăria de pământ, nu alta! Adică, înalta trădare şi atentatul la suveranitatea şi integritatea teritorială a RM nu face subiectul unui dosar!!!

La finele săptămânii trecute, Chişinăul a primit cu braţele deschise un „refugiat de lux”. Este vorba de ex-liderul transnistrean Evghenii Şevciuc cu consoarta, care ani în şir au făcut mişto de „vecinii de pe malul drept” şi au măturat pe jos cu politicienii de dincolo de râu şi care în prezent au căzut în dizgraţia autorităţilor de la Tiraspol.

În situaţia creată pentru Şevciuc (dacă nu este vorba de un joc politic subtil cu bătaie mai lungă decât şi-ar putea imagina organele noastre de securitate) sunt posibile, în opinia mea, două scenarii, şi ambele ţin de dorinţa Kremlinului. Unu: Moscova merge pe mâna lui Krasnoselskii, presează Chişinăul şi îi ordonă să-l extrădeze pe acesta Tiraspolului şi doi: Putin îi dă libertate de acţiune lui Dodon şi K, pentru ca aceştia să-şi consolideze poziţiile şi să demonstreze „kto v dome hozeain”. Mai plauzibil mi se pare scenariul al doilea, fiindcă figurile lui Krasnoselskii şi Dodon sunt incomparabile — primul i-ar putea aduce Rusiei doar Transnistria, iar Dodon i-ar pune Moscovei pe tavă şi Basarabia. Or, Dodon în ultima vreme mai că este gata să pună mâna în foc că reîntregirea RM va avea loc foarte degrabă.

Un alt eveniment care m-a făcut să compar RM cu Eldorado este întrevederea preşedintelui moldovean cu o ditamai delegaţie din Republica Populară Democrată Coreeană, în frunte cu vicepreşedintele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc şi preşedintele comitetului pentru diplomaţie a parlamentului coreean. Când toată lumea fuge de regimul dictatorial de la Phenian ca dracul de tămâie, ai noştri le deschid porţile şi inimile, fiindcă aşa doreşte Igor Dodon – …să aibă relaţii bune şi cu dracul, şi cu tat-su. Ce-i drept, vizita nord-coreenilor a fost una cu un scop anume — pentru a participa la congresul jubiliar ar PSRM, dar… Faptul că în urma întâlnirii lui Dodon cu această delegaţie s-a decis ca RM să livreze RPDC vinuri te face să te treacă fiorii: dacă dictatorul Kim Jong-Un procedează aşa cum procedează cu mintea trează, ce va face când va fi sub influenţa vinurilor moldoveneşti?

În fine, transformarea RM într-un Eldorado pentru separatişti şi dictatori nu este pe placul majorităţii cetăţenilor, care trăiesc cu picioarele pe pământ şi nu doresc să fie arătaţi cu degetul de toată lumea, dar este o persoană (cel puţin!), care se simte ca peştele în apă printre trădători şi ipocriţi, făţarnici şi mincinoşi. Ghici, cine-i acesta?

Comentarii

Lasă un răspuns

*