A furat sau nu a furat Dorin Chirtoacă şi… cine-i următorul?

Am fost întrebat săptămâna aceasta de un cititor ce părere am despre reţinerea şi arestul la domiciliu al primarului general Dorin Chirtoacă, despre care mereu am avut de spus doar cuvinte frumoase şi pe care îl consideram poate unicul „aspirant” la rolul lui Lech Walessa  de Basarabia, şi, sincer vorbind, nu am ştiut ce să-i răspund. De ce? Fiindcă într-o ţară normală deciziile unei instanţe juridice nu pot fi puse la îndoială şi, cu atât mai mult, nu pot fi contestate de „societatea civilă”, care nu are acces la dosar, până la anunţarea verdictului final. Adică, nouă, muritorilor de rând, ne-ar rămâne doar să credem că acuzaţiile aduse celui reţinut sunt destul de grave şi de convingătoare şi că, în ultimă instanţă, Femida, imparţială cum este (sau trebuie să fie), îşi va spune cuvântul său neinterpretabil. Dar noi nu trăim într-o societate care prin acţiunile sale a demonstrat că se bazează pe principiile dreptăţii şi egalităţii, de aceea avem tot dreptul să construim scenarii şi să facem presupuneri care mai de care.

Faptul că mereu am fost de partea lui Dorin Chirtoacă în lupta lui cu „contestatarii” este incontestabil, dar acest lucru nu înseamnă că subsemnatul nu putea greşi, iar primarul general nu putea să comită nişte fapte regretabile. Asta — pe de o parte, or, pe de altă parte, fărădelegile încriminate lui Chirtoacă (cică, acesta, alături de alţii, urma să se înfrupte ori s-a înfruptat de pe urma construcţiei unor parcări în Chişinău) mi se par oarecum incomparabile cu alte crime de rezonanţă (furtul miliardului, de exemplu) şi trădează nu doar zelul excesiv al organelor de anchetă, dar şi dorinţa nestrămutată a unor actori politici de a-l demite pe Dorin din funcţie. Văzând că tentativele de a-l da afară prin referendum eşuează una după alta, acei „care ştiu cum se gestionează un oraş ca Chişinăul” au decis, nu fără sprijinul şi ajutorul „prietenilor”, să-şi vadă visul împlinit pe alte căi. Repet, aceste concluzii nu înseamnă că Dorin Chirtoacă n-ar fi putut comite fărădelegi şi că societatea civilă ar trebui să se amestece în treburile organelor de anchetă. Vorba ceea, fiecăruia să i se dea după fapte, şi în acest context primarul general nu poate fi o excepţie. Precum nu a fost o excepţie omologul lui de la Bucureşti, Sorin Oprescu.

În altă ordine de idei, nu pot să nu menţionez şi faptul că dorinţa unora de a pune arestările din ultima vreme pe seama apartenenţei politice a bănuiţilor (vedeţi, bunăoară, ieşirea din coaliţia de guvernare a deputaţilor liberali) nu este tocmai justificată, măcar şi din simplul motiv că în mod (a)normal crimele se săvârşesc de reprezentanţi ai diferitor forţe politice. Astfel, anume din cauza că trăim într-un stat în care regulile şi legile funcţionează în dependenţă de persoană, se creează impresia că unele partide sunt mai predispuse la crime decât altele. Deşi, dacă e să stăm strâmb şi să vorbim drept, — persoane cu pufuşor pe botişor sunt în toate partidele, în special şi în partidul care îşi doreşte cu atâta râvnă să pună mâna pe capitală… Apropo, am citit zilele acestea un comentariu al domnului Sergiu Mocanu, care declară că următorul pe lista arestanţilor cu nume sonore ar putea fi chiar preşedintele Igor Dodon, din cauza unor păcate mai vechi despre care ştie acel care taie şi spânzură azi în Republica Moldova. Personal nu cred într-un astfel de scenariu, fiindcă sunt convins în continuare că cei doi mahări doar mimează o luptă acerbă între ei, în realitate ambii trăgând cu excel de zel la aceeaşi căruţă, a Federaţiei Ruse.

Pe de altă parte, mă miră şi faptul că mai multă lume care mai deunăzi cerea cu insistenţă ca DNA-ul de la Bucureşti să treacă Prutul acum pune la îndoială mai multe din acţiunile CNA-ului de la Chişinău. O fi având aceşti „contestatari” dreptate, nu zic, dar oare mai bine era dacă în continuare se mergea pe principul struţului, care-şi ascunde capul în nisip? La urma urmei, trăim în secolul XXI şi chiar nu cred că o persoană curată ca lacrima, cu un nume sonor, ar putea face puşcărie “pur şi simplu”. Aceasta nu înseamnă însă că şi acei care cu adevărat au furat ca în codru ar trebui să se ascundă după paravanul “luptei politice”. Nu de alta, dar îmi spunea cineva că unul din funcționarii primăriei, care astăzi se află pe lista bănuiţilor, şi-a ridicat din salariul de funcţionar un adevărat castel în Chişinău, în care fără GPS este greu să te descurci.

Şi încă ceva. După cum v-aţi dat seama, întrebarea din titlu rămâne deocamdată fără răspuns, deşi deznodăminte ar putea fi două: unu — Chirtoacă va fi recunoscut nevinovat, ceea ce înseamnă că cel puţin eu am avut dreptate atunci când am fost cu el pe aceeaşi parte a baricadei, şi doi — primarul general va fi condamnat şi eu voi avea motive să-mi pun cenuşă pe creştet şi nimic mai mult, or  ce mai contează – o trădare mai mult sau mai puţin?…

Lasă un răspuns

*