Un FÂS ordinar, cu pretenţii de mare eveniment

Semnarea de către Igor Dodon a Memorandumului de Cooperare între Comisia Economică Euroasiatică şi Republica Moldova nu poate fi considerat un eveniment istoric şi important pentru RM în general şi fiecare dintre noi în particular. Mai degrabă putem vorbi despre o continuare firească a politicii sterile şi populiste, promovate cu mare zel de acel care, odată venit în funcţie, a pierdut cu totul orientarea în spaţiu.

Este adevărat că Palatul Republicii “a fost neîncăpător” şi multă lume s-a înghesuit pentru a fi martoră la o nouă tentativă a lui Dodon de a pune sare pe coada celor care doresc copiilor şi nepoţilor săi un viitor alături de Roma şi Berlin, dar nu de Astana şi Bişkek, dar şi mai adevărat este faptul că mulţi dintre cei prezenţi (reprezentanţii ambasadelor acreditate la Chişinău, bunăoară) au fost la “eveniment” doar fizic, or în sinea lor ştiau bine că Dodon şi-a organizat această “semnare” nu pentru că-l doare în pălărie de soarta celor care l-au votat, dar pentru a-şi ogoi doar propriul orgoliu şi pentru a demonstra celor care nu pricep “cât de mare şi de important este”. De altfel, cea mai bună “diagnoză” a memorandului semnat  luni la Chişinău a fost pusă chiar de premierul Pavel Filip — “o hârtie fără valoare”!

Sincer vorbind, întotdeauna clasa noastră politică şi conducerile de vârf (indiferent cum s-au numit acestea) au demonstrat că unde-i mai rău, acolo trebuie să fim şi noi. Ca nişte mazochişti sadea, cei de la guvernare mereu ne-au băgat în Uniuni şi Comunităţi fără perspective şi fără viziuni, ne-au înfrăţit şi ne-au încuscrit cu acei care trăiesc după principii de genul “Dacă mă bate, înseamnă că mă iubeşte” sau “Cu cât este mai rău, cu atât este mai bine”. Să luăm, de exemplu, Comunitatea Statelor Independente (CSI). Pretinsă un fel de Uniune Europeană (UE), această organizaţie s-a transformat într-un simplu club de discuţii, în care vorbesc toţi, dar deciziile majore le iau acei care sunt mai şi tari (mai exact, acel care se consideră mare şi tare). CSI este astăzi nu doar un organism amorf, dar şi o bâtă împotriva celor care îşi pot permite să gândească şi să procedeze altfel decât ţarul de la Kremlin. Să ne aducem aminte de embargoul instituit de Moscova Chişinăului, pentru că RM a decis să meargă pe calea integrării în UE — a crâcnit cineva în apărarea noastră? A cerut vreo ţară din CSI ca RM să fie tratată corect? A recunoscut cineva că vinurile moldoveneşti nu sunt, cel puţin!, mai rele decât lichidul de spălat geamuri, preferat de mojicii din satele aflate la câteva sute de kilometri de Moscova?  Pe naiba, fiecare a tras şi trage la turta sa, pentru că nimeni nu poate scoate din ei frica de fratele mai mare… Sau, îmi poate spune vreun om de afaceri de pe la noi că a simţit pe propria piele priortăţile aflării RM în CSI, precum simt acei care activează în ţările UE? Ca să nu mai zic despre „prietenia” dintre Rusia şi Ucraina…

„Întotdeauna clasa noastră politică şi conducerile de vârf au demonstrat că unde-i mai rău, acolo trebuie să fim şi noi. Ca nişte mazochişti sadea, cei de la guvernare mereu ne-au băgat în Uniuni şi Comunităţi fără perspective şi fără viziuni, ne-au înfrăţit şi ne-au încuscrit cu acei care trăiesc după principii de genul “Dacă mă bate, înseamnă că mă iubeşte” sau “Cu cât este mai rău, cu atât este mai bine”.

Cu siguranţă, sunt şi naivi care cred că Uniunea Economică Euroasiatică (UEE) este altceva decât CSI? Să fim serioşi, or ursul nu-şi schimbă năravul: să nu uităm cât de mult s-au răcit în ultima vreme relaţiile dintre FR şi Belarus sau de câte ori şi preşedintele kazah Nursultan Nazarbaiev şi-a exprimat dezacordul cu politica duplicitară a Kremlinului. Despre ceilalţi doi “coloşi” din UEE, Armenia şi Kârgâzstan, nici nu face să ne batem limba degeaba, fiindcă mereu au contat doar ca număr, dar nu ca prestanţă. Îi trebuie RM să fie a şasea roată la această căruţă, care scârțâie rău?
În fine, are dreptate premierul Filip când zice că hârtia semnată de Dodon nu are nici o valoare. O fi el responsabil de politica externă, dar nu într-atâta încât să-şi poată permite luxul de a schimba vectorul. Dimpotrivă, virtual acesta poate să semneze documente şi memorandumuri de „colaborare şi observare” măcar şi cu Koreea de Nord, dar în realitate va fi nevoit să se conformeze realităţilor şi să implementeze împreună cu alte ramuri ale puterii Acordul de Asociere. Adică, ar fi bine ca Dodon (şi cei 25 la sută din alegătorii săi) să înţeleagă un lucru simplu — RENEGOCIEREA ACORDULUI DE ASOCIERE ESTE IMPOSIBILĂ!!!

P.S.

Tot în aceste zile, ironia sorţii!, UE a anunţat despre înăsprirea măsurilor de control la graniţele sale şi, implicit, despre creşterea timpilor de aflare a cetăţenilor şi mărfurilor la vămi. Sunt nişte măsuri chemate să apere spaţiul Shenghen, dar Dodon şi K îşi vor freca palmele — chipurile, vedeţi cum unii ne cheamă să le fim alături, iar alţii ne pun pripoane? Aceste răutăţi însă, la fel ca şi memorandumul semnat luni, nu vor avea, cu siguranţă!, nici o valoare…

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

*